9 definiții pentru apțian

APȚIÁN, -Ă, apțieni, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care aparține apțianului (1), privitor la apțian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. aptien.

APȚIÁN, -Ă, apțieni, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care aparține apțianului (1), privitor la apțian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. aptien.

APȚIÁN s. n. (Geol.) Ultimul etaj al cretacicului inferior. [Pr.: -ți-an] – Fr. aptien.

apțián1 (-ți-an) adj. m., pl. apțiéni (-ți-eni); f. apțiánă, pl. apțiéne

apțián adj. m. (sil. -ți-an), pl. apțiéni (sil. -ți-eni); f. sg. apțiánă, pl. apțiéne

apțián, -ă [At: DEX2 / P: ~ți-an / Pl: ~i, -e / E: fr aptien] (Glg) 1 sn Ultimul etaj al cretacicului inferior. 2 a Care aparține apțianului (1). 3 a Referitor la apțian (1).

APȚIÁN s.n. Ultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. aptien].

APȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al cretacicului inferior. (< fr. aptien)

Intrare: apțian
apțian adjectiv
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apțian apțianul apția apțiana
plural apțieni apțienii apțiene apțienele
genitiv-dativ singular apțian apțianului apțiene apțienei
plural apțieni apțienilor apțiene apțienelor
vocativ singular
plural