2 intrări

13 definiții

aoríst sn [At: DA / E: fr aoriste, ger Aorist, lat aoristus, ngr ὰόρίστος] (Grm) Timp verbal reprezentând o acțiune nedeterminată din sfera trecutului.

AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus.

AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus.

AORÍST, aoriste, s. n. Denumire a unei forme temporale din limbile sanscrită, greacă veche și slavă bisericească, care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute.

AORÍST, aoriste, s. n. Denumire dată unei forme temporale din limba sanscrită, greacă veche și slavă bisericească, care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute. – Fr. aoriste (lat. lit. aoristus).

aoríst s. n., pl. aoríste

aoríst s. n., pl. aoríste

AORÍST s.n. Formă temporală a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericească etc.) care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fără, oristos – mărginit, determinat].

AORÍST s. n. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. (< fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)

AORÍST n. Timp trecut indefinit (în conjugarea verbală din unele limbi). /<fr. aoriste, lat. aoristus

aorist n. timpul trecutului indefinit (în conjugarea greacă).

*aoríst n., pl. e (vgr. aóristos, nehotărît, d. orízo, limitez. V. afurisesc, ursesc). Gram. Perfectu indefinit orĭ simplu (la vechiĭ Grecĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AORÍST s. n. (< fr. aoriste, lat. aoristus, gr. aoristos < a – fără, oristos – mărginit, determinat): formă temporală a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericească etc.), care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute fără nicio referire la prezent.

Intrare: aorist (pl. aoriste)
aorist (pl. aoriste) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aorist aoristul
plural aoriste aoristele
genitiv-dativ singular aorist aoristului
plural aoriste aoristelor
vocativ singular
plural
Intrare: aorist (pl. aoristuri)
aorist (pl. aoristuri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aorist aoristul
plural aoristuri aoristurile
genitiv-dativ singular aorist aoristului
plural aoristuri aoristurilor
vocativ singular
plural