2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aoríst sn [At: DA / E: fr aoriste, ger Aorist, lat aoristus, ngr ὰόρίστος] (Grm) Timp verbal reprezentând o acțiune nedeterminată din sfera trecutului.

AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus.

AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus.

AORÍST, aoriste, s. n. Denumire a unei forme temporale din limbile sanscrită, greacă veche și slavă bisericească, care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute.

AORÍST, aoriste, s. n. Denumire dată unei forme temporale din limba sanscrită, greacă veche și slavă bisericească, care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute. – Fr. aoriste (lat. lit. aoristus).

AORÍST s.n. Formă temporală a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericească etc.) care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fără, oristos – mărginit, determinat].

AORÍST s. n. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. (< fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)

AORÍST n. Timp trecut indefinit (în conjugarea verbală din unele limbi). /<fr. aoriste, lat. aoristus

aorist n. timpul trecutului indefinit (în conjugarea greacă).

*aoríst n., pl. e (vgr. aóristos, nehotărît, d. orízo, limitez. V. afurisesc, ursesc). Gram. Perfectu indefinit orĭ simplu (la vechiĭ Grecĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aoríst s. n., pl. aoríste

aoríst s. n., pl. aoríste


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AORÍST s. n. (< fr. aoriste, lat. aoristus, gr. aoristos < a - fără, oristos – mărginit, determinat): formă temporală a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericească etc.), care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute fără nicio referire la prezent.

Intrare: aorist (pl. aoriste)
aorist (pl. aoriste) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aorist
  • aoristul
  • aoristu‑
plural
  • aoriste
  • aoristele
genitiv-dativ singular
  • aorist
  • aoristului
plural
  • aoriste
  • aoristelor
vocativ singular
plural
Intrare: aorist (pl. aoristuri)
aorist (pl. aoristuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aorist
  • aoristul
  • aoristu‑
plural
  • aoristuri
  • aoristurile
genitiv-dativ singular
  • aorist
  • aoristului
plural
  • aoristuri
  • aoristurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)