anurie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr anurie] (Med) Încetare patologică a secreției urinare.

*ANURIE sf. 🩺 Încetare a secrețiunii urinei, oprire a udului, (pop. zăbreală) [fr.].

ANURIE s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie.

ANURIE s. f. Încetare patologică a secreției urinare.

ANURIE s. f. Încetare a urinării (simptom al unor boli de rinichi). – Fr. anurie (< gr.).

ANURIE s.f. Încetare patologică a secretării urinii. [Gen. -iei. / < fr. anurie, cf. gr. an – fără, ouron – urină].

ANURIE s. f. încetare patologică a secreției urinare. (< fr. anurie)

ANURIE ~i f. Stare patologică care constă în încetarea secretării urinei de către rinichi. [G.-D. anuriei] /<fr. anurie

anurie (desp. a-nu-/an-u-) s. f., art. anuria, g.-d. anurii, art. anuriei corectat(ă)

!anurie (a-nu-/an-u-) s. f., art. anuria, g.-d. anurii, art. anuriei

anurie s. f. (sil. mf. an-), art. anuria, g.-d. anurii, art. anuriei

ANURIE s. (MED.) (pop.) zăbreală. (~ se manifestă în bolile renale.)

ANURIE s. (MED.) (pop.) zăbreală. (~ se manifestă in bolile renale.)