2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța.V. anunța.

ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța.V. anunța.

ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Aducere la cunoștință, încunoștințare, înștiințare.

ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța; înștiințare.

anunțáre s. f., g.-d. art. anunțắrii; pl. anunțắri

anunțáre s. f., g.-d. art. anunțării, pl. anunțări

anunțáre sf [At: DA / Pl: ~țări / E: anunța] 1 Aducere la cunoștință. 2 Vestire.

ANUNȚÁRE s. 1. comunicare, vestire. (~ sosirii lui.) 2. v. informare. 3. încunoștințare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva cuiva.)

ANUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a anunța și rezultatul ei. [< anunța].

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a încunoștința, a vesti, a da de știre. În orice caz, Dumitraș, te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU, N. F. 146. Tata se interesa de fiecare dintre noi și-și anunța întoarcerea. SAHIA, N. 59. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). Anunță-mă la tov. ministru.

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Fr. annoncer (lat. lit. annuntiare).

anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță

anunțá vb., ind. prez. 1 sg. anúnț, 3 sg. și pl. anúnță, 1 pl. anunțăm

anunțá vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / Pzi: -nunț / E: fr annoncer] 1 A face cunoscut. 2 (Spc) A spune numele cuiva care a venit în vizită sau pentru afaceri.

ANUNȚÁ vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. v. informa. 3. v. comunica. 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. v. declara. 6. v. prevesti.

ANUNȚÁ vb. I. tr. A aduce la cunoștință; a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (cu voce tare). [P.i. anúnț. / < fr. annoncer, cf. lat. annuntiare].

ANUNȚÁ vb. tr. a aduce la cunoștință. ◊ a vesti sosirea cuiva sau un eveniment. (< fr. annoncer, lat. annuntiare)

A ANUNȚÁ anúnț tranz. 1) (persoane) A aduce la cunoștință printr-un anunț; a înștiința; a vesti; a informa. 2) (numele unei persoane sosite) A vesti sosirea rostind cu voce tare. 3) A semnaliza ca urmând să se producă în viitor. 5) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a emite; a difuza. /<fr. annoncer, lat. annuntiare

Intrare: anunțare
anunțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anunțare anunțarea
plural anunțări anunțările
genitiv-dativ singular anunțări anunțării
plural anunțări anunțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anunța anunțare anunțat anunțând singular plural
anunță anunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anu (să) anu anunțam anunțai anunțasem
a II-a (tu) anunți (să) anunți anunțai anunțași anunțaseși
a III-a (el, ea) anunță (să) anunțe anunța anunță anunțase
plural I (noi) anunțăm (să) anunțăm anunțam anunțarăm anunțaserăm, anunțasem*
a II-a (voi) anunțați (să) anunțați anunțați anunțarăți anunțaserăți, anunțaseți*
a III-a (ei, ele) anunță (să) anunțe anunțau anunța anunțaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)