8 definiții pentru anunțător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anunțător, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: anunța + ~(ă)tor] 1-2 (Persoană) care anunță, vestește sau prevestește ceva.

ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător.

ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător.

ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. Nori anunțători de furtună.

ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. Nori anunțători de furtună. – Din anunța + suf. -(ă)tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre

anunțătór adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANUNȚĂTÓR s. prevestitor, vestitor. (Rândunele sunt ~oarele primăverii.)

ANUNȚĂTOR s. prevestitor, vestitor. (Rîndunelele sînt ~ primăverii.)

Intrare: anunțător
anunțător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anunțător
  • anunțătorul
  • anunțătoru‑
  • anunțătoare
  • anunțătoarea
plural
  • anunțători
  • anunțătorii
  • anunțătoare
  • anunțătoarele
genitiv-dativ singular
  • anunțător
  • anunțătorului
  • anunțătoare
  • anunțătoarei
plural
  • anunțători
  • anunțătorilor
  • anunțătoare
  • anunțătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anunțător

etimologie:

  • Anunța + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09