14 definiții pentru anula

anulá vt [At: MAIORESCU, CR. III, 134 / Pzi: -léz / E: fr annuler, lat annulare] 1-2 (A face sau) a declara nul, fără nici o valoare Si: a anularisi (1-2), a nimici, a desființa, a ridica, a șterge, (reg) a oborî Cf a anerisi.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un act, la o dispoziție, la o hotărîre etc.) A face nul, a declara nul; a desființa, a suprima. V. abroga, aboli. Mă prefăceam că n-aud [ce spune], ca să-i anulez atacul. SADOVEANU, N. F. 147.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul un act, o dispoziție etc.; a desființa, a suprima. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Fr. annuler (lat. lit. annullare).

anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză

anulá vb., ind. prez. 1 sg. anuléz, 3 sg. și pl. anuleáză

ANULÁ vb. 1. v. abroga. 2. v. rezilia. 3. v. contramanda. 4. a desființa, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție.) 5. v. infirma. 6. v. paraliza. 7. a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (~ un rând, un fragment dintr-un text.) 8. v. anihila.

ANULÁ vb. I. tr. 1. A face, a declara nul (un act, o dispoziție); a suprima, a desființa. V. abroga, aboli. 2. A egala cu zero o expresie matematică. [< fr. annuler, it. annullare < lat. annullare – a anihila].

ANULÁ vb. tr. 1. a declara nul (un act); a desființa. 2. a egala cu zero o expresie matematică. (< fr. annuler, lat. annullare)

A ANULÁ ~éz tranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca. 2) (expresii matematice) A egala cu zero. /<fr. annuler, lat. annullare

anulà v. a face nul, a desființa, a nimici.

*anuléz v. tr. (lat. annullare, d. nullus, nicĭ unu). Fac nul, desființez: a anula un act.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANULÁ vb. 1. (JUR.) a abroga, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a desface, a rezilia. (~ un contract.) 3. a contramanda, a revoca. (~ un ordin.) 4. a desființa, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție.) 5. a infirma, (fig.) a răsturna. (~ o teorie.) 6. a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) 7. a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 8. a anihila, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele dăunătoare ale... )

Intrare: anula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anula anulare anulat anulând singular plural
anulea anulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anulez (să) anulez anulam anulai anulasem
a II-a (tu) anulezi (să) anulezi anulai anulași anulaseși
a III-a (el, ea) anulea (să) anuleze anula anulă anulase
plural I (noi) anulăm (să) anulăm anulam anularăm anulaserăm, anulasem*
a II-a (voi) anulați (să) anulați anulați anularăți anulaserăți, anulaseți*
a III-a (ei, ele) anulea (să) anuleze anulau anula anulaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)