12 definiții pentru antroponimie

antroponimíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr anthroponymie] 1 Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană Si: antroponomastică (3). 2 Totalitate a numelor de persoană dintr-o localitate, regiune, limbă etc.

ANTROPONIMÍE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. – Din fr. anthroponymie.

ANTROPONIMÍE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. – Din fr. anthroponymie.

!antroponimíe (-tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimía, g.-d. antroponimíi, art. antroponimíei

antroponimíe s. f., art. antroponimía, g.-d. antroponimíi, art. antroponimíei

ANTROPONIMÍE s. (LINGV.) antroponomastică. (~ studiază numele de persoane.)

ANTROPONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de oameni; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de oameni (dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă). [Gen. -iei. / < fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos – om, onoma – nume].

ANTROPONIMÍE s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază antroponimele: antroponomastică. 2. totalitatea numelor de persoane. (< fr. anthroponymie)

ANTROPONIMÍE f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul antroponimicelor. 2) Totalitate a numelor de oameni dintr-o limbă, regiune, localiltate. [G.-D. antroponimiei] /<fr. anthroponymie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTROPONIMÍE s. (LINGV.) antroponomastică. (~ studiază numele de persoană.)

ANTROPONIMÍE (ANTROPONOMÁSTICĂ) s. f. (< fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos „om” + onoma „nume”): 1. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor de persoane. 2. totalitatea numelor de persoane dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă.

ANTROP-, v. ANTROPO-.~onim (v. -onim), s. n., nume de persoană; ~onimie (v. -onimie), s. f., ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană.

Intrare: antroponimie
antroponimie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antroponimie antroponimia
plural
genitiv-dativ singular antroponimii antroponimiei
plural
vocativ singular
plural