antroponimie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr anthroponymie] 1 Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană Si: antroponomastică (3). 2 Totalitate a numelor de persoană dintr-o localitate, regiune, limbă etc.

ANTROPONIMIE s.f. (Lingv.) 1. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de oameni; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de oameni (dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă). [Gen. -iei. / < fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos – om, onoma – nume].

ANTROPONIMIE s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază antroponimele: antroponomastică. 2. totalitatea numelor de persoane. (< fr. anthroponymie)

ANTROPONIMIE f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul antroponimicelor. 2) Totalitate a numelor de oameni dintr-o limbă, regiune, localiltate. [G.-D. antroponimiei] /<fr. anthroponymie

antroponimie (desp. -tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimia, g.-d. antroponimii, art. antroponimiei

!antroponimie (-tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimia, g.-d. antroponimii, art. antroponimiei

antroponimie s. f., art. antroponimia, g.-d. antroponimii, art. antroponimiei

ANTROPONIMIE s. (LINGV.) antroponomastică. (~ studiază numele de persoane.)

ANTROPONIMIE s. (LINGV.) antroponomastică. (~ studiază numele de persoană.)

ANTROPONIMIE (ANTROPONOMASTICĂ) s. f. (< fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos „om” + onoma „nume”): 1. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor de persoane. 2. totalitatea numelor de persoane dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă.

ANTROP-, v. ANTROPO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., nume de persoană; ~onimie (v. -onimie), s. f., ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană.