opțiuni

9 definiții pentru antroponim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTROPONÍM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponimic. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme. modificată

ANTROPONÍM s.n. Antroponimic. [Cf. fr. anthroponyme].

ANTROPONÍM s. n. nume de persoană; antroponimic. (< fr. anthroponyme)

ANTROPONÍM ~ă (~i, ~e) v. ANTROPONIMIC I. /<fr. anthroponyme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*antroponím (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponíme

antroponím s. n., pl. antroponíme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTROPONÍM s. (LINGV.) antroponimic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTROPONÍM s. n. (cf. fr. anthroponyme): v. antroponimic.

ANTROP-, v. ANTROPO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., nume de persoană; ~onimie (v. -onimie), s. f., ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană.

Intrare: antroponim
antroponim substantiv neutru
  • silabație: an-tro-po-nim, an-trop-o-nim
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antroponim
  • antroponimul
  • antroponimu‑
plural
  • antroponime
  • antroponimele
genitiv-dativ singular
  • antroponim
  • antroponimului
plural
  • antroponime
  • antroponimelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antroponim

  • 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă).
    surse: DEX '09 DN sinonime: antroponimic (s.n.)
  • 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană.
    surse: DEX '09

etimologie: