10 definiții pentru antroponim
Explicative DEX
ANTROPONIM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponimic. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme. modificată
ANTROPONIM s.n. Antroponimic. [Cf. fr. anthroponyme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTROPONIM s. n. nume de persoană; antroponimic. (< fr. anthroponyme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTROPONIM ~ă (~i, ~e) v. ANTROPONIMIC I. /<fr. anthroponyme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
antroponim (desp. -tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponime
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*antroponim (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponime
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antroponim s. n., pl. antroponime
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
ANTROPONIM s. n. (cf. fr. anthroponyme): v. antroponimic.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ANTROP-, v. ANTROPO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., nume de persoană; ~onimie (v. -onimie), s. f., ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
ANTROPONIM s. (LINGV.) antroponimic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: an-tro-po-nim, an-trop-o-nim
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
antroponim, antroponimesubstantiv neutru
- 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă). DEX '09 DN MDN '00 NODEX DETSsinonime: antroponimic
- 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. DEX '09 MDN '00 NODEX
etimologie:
- anthroponyme DEX '09 DN