13 definiții pentru antropomorfism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTROPOMORFÍSM s. n. Concepție care atribuie însușiri omenești unor lucruri, ființe sau procese din natură. ♦ Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească. – Din fr. anthropomorphisme.

antropomorfism sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr anthropomorphisme] 1 Credință prin care se atribuie divinităților chip de om, sentimente și pasiuni omenești. 2 (Flz) Credință mistică prin care se atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii însușiri și sentimente omenești.

ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii însușiri și sentimente omenești. ♦ Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească. – Din fr. anthropomorphisme.

ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică strîns legată de animism și generatoare a politeismului, specifică unui stadiu înapoiat al cunoașterii, care atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii o formă corporală, sentimente și pasiuni omenești.

ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică specifică unui stadiu înapoiat al cunoașterii, care atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii forme și sentimente omenești. – Fr. anthropomorphisme.

ANTROPOMORFÍSM s.n. 1. Concepție mistică care atribuie divinităților născocite (zei, spirite etc.) sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane. 2. (Arte) Reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. [< fr. anthropomorphisme].

ANTROPOMORFÍSM s. n. 1. concepție care atribuie divinităților sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane. 2. reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. (< fr. anthropomorphisme)

ANTROPOMORFÍSM n. Concepție care atribuie lucrurilor, animalelor, fenomenelor naturii, precum și divinităților forme și particularități omenești. /<fr. anthropomorphisme

antropomorfism n. doctrină care atribuie lui Dumnezeu figura, sentimentele și pasiunile omului.

*antropomorfízm n. (vgr. ánthropos, om, și morphé, formă). Doctrina de a ți-l închipui pe Dumnezeŭ supt formă de om și cu aceleașĭ sentimente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: antropomorfism
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antropomorfism
  • antropomorfismul
  • antropomorfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • antropomorfism
  • antropomorfismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antropomorfism

  • 1. Concepție care atribuie însușiri omenești unor lucruri, ființe sau procese din natură.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: