7 definiții pentru antropic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique.
antrópic an [At: DEX2 / Pl: ~ici / E: fr anthropique] (Îs) Fenomen ~ Fenomen antropogen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTRÓPIC, antropice, adj. (În sintagma) Fenomen antropic = fenomen antropogen. – Din fr. anthropique.[1]
- Antropic = referitor la om sau omenire; în expresie: principiu antropic – curent care explică structura Universului prin necesitatea acestuia de a permite dezvoltarea și evoluția omului — raduborza
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANTRÓPIC, -Ă adj. Antropogen, antropogenic. [< fr. antropique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTRÓPIC adj. determinat de acțiunea omului; antropogen. (< fr. anthropique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antrópic adj. n., pl. antrópice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: antropic
antropic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)