7 definiții pentru antropic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antrópic an [At: DEX2 / Pl: ~ici / E: fr anthropique] (Îs) Fenomen ~ Fenomen antropogen.

ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique.

ANTRÓPIC, antropice, adj. (În sintagma) Fenomen antropic = fenomen antropogen. – Din fr. anthropique.[1]

  1. Antropic = referitor la om sau omenire; în expresie: principiu antropic – curent care explică structura Universului prin necesitatea acestuia de a permite dezvoltarea și evoluția omului — raduborza

ANTRÓPIC, -Ă adj. Antropogen, antropogenic. [< fr. antropique].

ANTRÓPIC adj. determinat de acțiunea omului; antropogen. (< fr. anthropique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice

antrópic adj. n., pl. antrópice

Intrare: antropic
antropic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antropic
  • antropicul
  • antropicu‑
  • antropică
  • antropica
plural
  • antropici
  • antropicii
  • antropice
  • antropicele
genitiv-dativ singular
  • antropic
  • antropicului
  • antropice
  • antropicei
plural
  • antropici
  • antropicilor
  • antropice
  • antropicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antropic

etimologie: