2 intrări

2 definiții

antrepozitá vb., ind. prez. 1 sg. antrepozitéz, 3 sg. și pl. antrepoziteáză

ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].

Intrare: antrepozitat
antrepozitat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antrepozitat antrepozitatul antrepozita antrepozitata
plural antrepozitați antrepozitații antrepozitate antrepozitatele
genitiv-dativ singular antrepozitat antrepozitatului antrepozitate antrepozitatei
plural antrepozitați antrepozitaților antrepozitate antrepozitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: antrepozita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) antrepozita antrepozitare antrepozitat antrepozitând singular plural
antrepozitea antrepozitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) antrepozitez (să) antrepozitez antrepozitam antrepozitai antrepozitasem
a II-a (tu) antrepozitezi (să) antrepozitezi antrepozitai antrepozitași antrepozitaseși
a III-a (el, ea) antrepozitea (să) antrepoziteze antrepozita antrepozită antrepozitase
plural I (noi) antrepozităm (să) antrepozităm antrepozitam antrepozitarăm antrepozitaserăm, antrepozitasem*
a II-a (voi) antrepozitați (să) antrepozitați antrepozitați antrepozitarăți antrepozitaserăți, antrepozitaseți*
a III-a (ei, ele) antrepozitea (să) antrepoziteze antrepozitau antrepozita antrepozitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)