11 definiții pentru antren


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antrén sns [At: DA ms / E: fr entrain] Bună dispoziție.

ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din fr. entrain.

ANTRÉN s. n. (Franțuzism rar) Însuflețire, vioiciune, bună dispoziție.

ANTRÉN s. n. (Franțuzism) Însuflețire, vioiciune; bună dispoziție. – Fr. entrain.

ANTRÉN s.n. Însuflețire, bună dispoziție, animație. [< fr. entrain].

ANTRÉN s. n. însuflețire, bună dispoziție, animație. (< fr. entrain)

*antrén n., pl. urĭ (fr. entrain, d. en, în, și train. V. tren). Barb. Avînt, pornire, vioicĭune, însuflețire: s’a dansat cu mult antren.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTREN s. animație, însuflețire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.)

Intrare: antren
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antren
  • antrenul
  • antrenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • antren
  • antrenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antren

etimologie: