13 definiții pentru antren

antrén sns [At: DA ms / E: fr entrain] Bună dispoziție.

ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din fr. entrain.

ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din fr. entrain.

ANTRÉN s. n. (Franțuzism rar) Însuflețire, vioiciune, bună dispoziție.

ANTRÉN s. n. (Franțuzism) Însuflețire, vioiciune; bună dispoziție. – Fr. entrain.

ANTRÉN s.n. Însuflețire, bună dispoziție, animație. [< fr. entrain].

ANTRÉN s. n. însuflețire, bună dispoziție, animație. (< fr. entrain)

ANTREN/ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană calificată care antrenează sportivi. /<fr. entraineur

*antrén n., pl. urĭ (fr. entrain, d. en, în, și train. V. tren). Barb. Avînt, pornire, vioicĭune, însuflețire: s' a dansat cu mult antren.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTRÉN s. animație, însuflețire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.)

Intrare: antren
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antren antrenul
plural
genitiv-dativ singular antren antrenului
plural
vocativ singular
plural