ANTRACOTERIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium.

antracoteriu sm [At: DEX² / Pl: ~ii / E: lat anthracoterium] 1 Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. 2 Animal aparținând acestui gen.

ANTRACOTERIU s.m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr., lat. anthracotherium].

ANTRACOTERIU s. m. mamifer artiodactil fosil, de talia unui rinocer, din care s-a dezvoltat porcul mistreț. (< lat. anthracotherium)

ANTRACOTERIU m. Mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. /<lat. anthracotherium

antracoteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracoteriul; pl. antracoterii, art. antracoteriii (desp. -ri-ii)

antracoteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracoteriul; pl. antracoterii, art. antracoteriii (-ri-ii)

antracoteriu s. m. [-riu pron. -riu], art. antracoteriul; pl. antracoterii, art. antracoteriii

ANTRACO- „cărbune, carbon, antrax; carbonic”. ◊ gr. anthrax, akos „cărbune” > fr. anthraco-, engl. id., it. antraco-, germ. anthrako- > rom. antraco-. □ ~id (v. -id), adj., 1. Cu aspect de antrax. 2. Care are culoarea cărbunelui; ~litic (v. -litic₁), s. n., ansamblul perioadelor carbonifer și permian, avînd caracteristici paleontologice asemănătoare; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a carbonului în scop terapeutic; ~teriu (v. -teriu), s. m., gen de mamifere paricopitate fosile oligocene, asemănătoare cu suidele, descoperite mai ales în sedimentele de cărbuni; ~zauri (v. -zaur), s. m. pl., ordin de amfibieni fosili din grupul labirintodonților, care au trăit în carbonifer și permian.