ANTITOXINĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din fr. antitoxine.

antitoxină sf [At: DA ms / Pl: ~ne / E: fr antitoxine] Substanță produsă de organism, capabilă să anihileze acțiunea toxinelor microbiene.

*ANTITOXINĂ (pl. -ne) sf. 🩺 Substanță formată în organism care distruge efectele toxinelor [fr.].

ANTITOXINĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din fr. antitoxine.

ANTITOXINĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, avînd drept efect distrugerea sau neutralizarea acțiunii toxinelor microbiene. V. anticorp.

ANTITOXINĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, care neutralizează acțiunea toxinelor microbiene. – Fr. antitoxine.

ANTITOXINĂ s.f. Substanță pe care o produce organismul pentru a se apăra împotriva toxinelor. V. anticorp. [Cf. fr. antitoxine].

ANTITOXINĂ s. f. anticorp capabil să neutralizeze toxinele. (< fr. antitoxine)

ANTITOXINĂ ~e f. Substanță pe care o produce organismul pentru a neutraliza acțiunea toxinelor. /<fr. antitoxine

antitoxină s. f., g.-d. art. antitoxinei; pl. antitoxine

antitoxină s. f., g.-d. art. antitoxinei; pl. antitoxine

antitoxină s. f. → toxină

antitoxină.