12 definiții pentru antisemitism

antisemitísm sn [At: DA ms 6 / Pl: ~e / E: fr antisémitisme] 1-2 Atitudine (sau practică) ostilă evreilor.

ANTISEMITÍSM s. n. Atitudine (politică, socială etc.) ostilă față de evrei. – Din fr. antisémitisme.

Totodată, DEX-ul îi definește ca semiți nu numai pe evrei, ci și pe arabi sau sirieni (vezi definiția pentru semit). - raduborza

ANTISEMITÍSM s. n. Atitudine (politică, socială etc.) ostilă față de evrei. – Din fr. antisémitisme.

ANTISEMITÍSM s. n. Atitudine, concepție, doctrină reacționară, rasistă, de ură contra evreilor, provocată de clasele exploatatoare cu scopul de a crea diversiune și a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare. Partidul nostru a combătut cu hotărîre antisemitismul, folosit de clasele exploatatoare ca un instrument perfid de diversiune pentru otrăvirea conștiinței maselor populare. REZ. HOT. I 34.

ANTISEMITÍSM s. n. Atitudine, concepție reacționară, rasistă, de ură contra evreilor, provocată de clasele exploatatoare, cu scopul de a crea diversiune și a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare. – Fr. antisémitisme.

ANTISEMITÍSM s.n. Concepție, atitudine de ură împotriva evreilor și de îngrădire a drepturilor lor. [Cf. fr. antisémitisme].

ANTISEMITÍSM s. n. atitudine ostilă față de evrei. (< fr. antisémitisme)

ANTISEMITÍSM n. Concepție și atitudine dușmănoasă față de evrei. /<fr. antisémitisme

antisemitism n. doctrina antisemiților.

*antisemitízm n. Doctrina antisemiților.

Intrare: antisemitism
antisemitism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antisemitism antisemitismul
plural
genitiv-dativ singular antisemitism antisemitismului
plural
vocativ singular
plural