15 definiții pentru antipatie

antipatíe sf [At: CANTEMIR, IST. / V: (înv) -tepathie / Pl: -ii / E: fr antipathie, lat antipathia] 1-3 (Îoc simpatie) Sentiment de neplăcere, (de aversiune, de silă) față de cineva.

ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia.

ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune, de silă față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia.

ANTIPATÍE, antipatii, s. f. (În opoziție cu simpatie) Aversiune față de cineva sau de ceva; pornire, sentiment de neplăcere față de cineva sau ceva (uneori fără motiv obiectiv). îl privea pe Deliu... simțind în același timp antipatie și admirație pentru acest bărbat frumos și înzestrat cu atitea calități. BART, E. 217. Își arătară antipatia lor... prin vorbe amare și împungătoare. BĂLCESCU. O. II 268.

ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Aversiune, pornire contra cuiva; sentiment de neplăcere față de cineva. – Fr. antipathie (lat. lit. antipathia).

antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile

antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile

ANTIPATÍE s. aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțământ. (Simte o vizibilă ~ față de el.)

ANTIPATÍE s.f. Aversiune față de cineva sau de ceva; resentiment. [Gen. -iei. / cf. fr. antipathie, it. antipatia < lat. antipathia, gr. antipatheia < anti – contra, pathos – pasiune].

ANTIPATÍE s. f. aversiune, resentiment. (< fr. antipathie, lat. antipathia)

ANTIPATÍE ~i f. Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; repulsie; aversiune; silă; scârbă. [G.-D. antipatiei] /<fr. antipathie, lat. antipathia

*antipatíe f. (vgr. antipátheia, d. anti, contra, și páthos, suferință. V. sim-patie. Aversiune, repugnanță naturală și fără voĭe: a avea, a simți antipatie contra cuĭva.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTIPATÍE s. aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnánță, resimțămî́nt. (Simte o vizibilă ~ față de el.)

ANTIPATIE. Subst. Antipatie, aversiune, repulsie, execrație (rar), resentiment, resimțămînt, repugnanță (livr.), oroare. Dușmănie, ură, patimă, vrăjmășie, vrajbă, învrăjbire, inamiciție (rar), inimiciție (livr.), ostilitate, adversitate, animozitate. Înverșunare, pornire, îndîrjire. Ciudă, înciudare (rar), ranchiună, pizmă (pop.), rîcă (fam.), pică (pop.). Dezgust, silă, greață (fig.), îngrețoșare (fig.), scîrbă, lehamite (pop.). Adj. Antipatic, urîcios, respingător, repugnant (livr.), repulsiv (rar). Dezgustător, grețos, scîrbos, scîrbavnic (înv.), scîrbelnic (înv.), scîrnav, execrabil, oribil, abominabil, dezagreabil; nesuferit, de nesuferit, de nesuportat, insuportabil, intolerabil, detestabil, indezirabil. Dușmănos, dușmănesc (înv.), dușman, neprietenos, neprietenesc, advers (fig.), inamic, vrăjmășesc, vrăjmaș, vrăjmășos (rar), potrivnic, ostil. Ranchiunos, vindicativ (livr.), răzbunător, pătimaș, pizmaș, pizmuitor, pizmăreț (rar), pizmâtareț (înv. și reg.). Vb. A fi antipatic, a fi nesuferit, a-i fi cuiva drag ca sarea în ochi, a-i fi cuiva drag ca tăciunele la nas, a fi ca un spin în ochii cuiva. A nu suferi, a nu suporta, a nu avea pe cineva la suflet, a nu avea ochi să vezi pe cineva, a nu vedea pe cineva cu ochi buni, a nu putea înghiți pe cineva. A dușmăni, a urî, a purta cuiva pică, a avea un dinte împotriva cuiva, a nu avea pe cineva la ficați (la stomac). A i se înăcri cuiva sufletul (inima) de cineva (de ceva), a-i fi lehamite, a se lehămeti (reg.), a se lehămetisi (reg.), a-i fi scîrbă, a-i fi greață, a fi dezgustat (de cineva); a se dezgusta, a se scîrbi, a i se face lehamite, a se sătura ca de mere pădurețe, a se sătura pînă în gît. A-i repugna, a-i produce cuiva silă (dezgust), a respinge. A dezgusta, a scîrbi, a-i face cuiva silă. A execra (franțuzism), a detesta, a disprețui, a urî. Adv. Cu antipatie, cu aversiune, cu repulsie; fără dragoste, fără simpatie; dușmănește, vrăjmășește (înv.). V. aversiune, dispreț, dușmănie, invidie.

Intrare: antipatie
antipatie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antipatie antipatia
plural antipatii antipatiile
genitiv-dativ singular antipatii antipatiei
plural antipatii antipatiilor
vocativ singular
plural