12 definiții pentru antioxidant

ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-.Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.

ANTIOXIDÁNT, antioxidanți, s. m. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.

ANTIOXIDÁNT, antioxidante, s. n. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare. – Fr. antioxydant.

antioxidánt1 (-ti-o-) adj. m., pl. antioxidánți; f. antioxidántă, pl. antioxidánte

antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți

antioxidánt adj., s. m. (sil. -ti-o-) → oxidant

antioxidánt, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: -ti-o- / Pl: ~nți, -e / E: fr antioxydant] 1-2 (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare Si: antioxidant.

ANTIOXIDÁNT s. (CHIM.) antioxigen, inhibitor de oxidare. (Fenolul este un ~.)

ANTIOXIDÁNT s.m. Substanță care împiedică sau temporizează oxidarea; antioxigen. [Cf. fr. antioxydant].

ANTIOXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care împiedică oxidarea; antioxigen. (< fr. antioxydant)

ANTIOXIDÁNT ~ți m. Substanță care împiedică procesul de oxidare. /<fr. antioxydant


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTIOXIDÁNT s. (CHIM.) antioxigen. (Fenolul este un ~.)

Intrare: antioxidant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antioxidant antioxidantul antioxidantă antioxidanta
plural antioxidanți antioxidanții antioxidante antioxidantele
genitiv-dativ singular antioxidant antioxidantului antioxidante antioxidantei
plural antioxidanți antioxidanților antioxidante antioxidantelor
vocativ singular
plural