opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTIOXIDANT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.

antioxidant, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: ~ti-o~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr antioxydant] 1-2 (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare Si: antioxidant.

ANTIOXIDANT, antioxidanți, s. m. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o- – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.

ANTIOXIDANT, antioxidante, s. n. Substanță care împiedică sau întîrzie acțiunea de oxidare. – Fr. antioxydant.

ANTIOXIDANT s.m. Substanță care împiedică sau temporizează oxidarea; antioxigen. [Cf. fr. antioxydant].

ANTIOXIDANT, -Ă adj., s. m. (substanță) care împiedică oxidarea; antioxigen. (< fr. antioxydant)

ANTIOXIDANT ~ți m. Substanță care împiedică procesul de oxidare. /<fr. antioxydant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antioxidant1 (desp. -ti-o-) adj. m., pl. antioxidanți; f. antioxidantă, pl. antioxidante

antioxidant2 (desp. -ti-o-) s. m., pl. antioxidanți

antioxidant2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidanți

antioxidant1 (-ti-o-) adj. m., pl. antioxidanți; f. antioxidantă, pl. antioxidante

antioxidant adj., s. m. (sil. -ti-o-) → oxidant

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTIOXIDANT s. (CHIM.) antioxigen, inhibitor de oxidare. (Fenolul este un ~.)

ANTIOXIDANT s. (CHIM.) antioxigen. (Fenolul este un ~.)

Intrare: antioxidant (adj.)
antioxidant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: an-ti-o- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antioxidant
  • antioxidantul
  • antioxidantu‑
  • antioxidantă
  • antioxidanta
plural
  • antioxidanți
  • antioxidanții
  • antioxidante
  • antioxidantele
genitiv-dativ singular
  • antioxidant
  • antioxidantului
  • antioxidante
  • antioxidantei
plural
  • antioxidanți
  • antioxidanților
  • antioxidante
  • antioxidantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: antioxidant (s.m.)
antioxidant2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: an-ti-o- info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antioxidant
  • antioxidantul
  • antioxidantu‑
plural
  • antioxidanți
  • antioxidanții
genitiv-dativ singular
  • antioxidant
  • antioxidantului
plural
  • antioxidanți
  • antioxidanților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antioxidant, antioxidanțisubstantiv masculin
antioxidant, antioxidantăadjectiv

  • 1. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare. DEX '09 DN
    sinonime: antioxigen
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.