antilogie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr antilogie] Contradicție între două idei sau între două expresii.

ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau două expresii. – Fr. antilogie.

ANTILOGÍE s.f. Contradicție între două idei, între două expresii. V. oximoron. [Gen. -iei. / < fr. antilogie, it. antilogia, gr. antilogia].

ANTILOGÍE s. f. contradicție între două idei. (< fr. antilogie)

*antilogíe f. (vgr. antilogía, d. antí, contra, și lógos, cuvînt). Rar. Contrazicere.

antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile

antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile

antilogie (gr. anti „contra” și logos „rațiune”, „argument”), sin. cu oximoron, termen folosit, în primul rând în logică și filozofie cu sensul de: contradicție între două idei filozofice; adesea: echilibru între judecăți opuse, între argumente contrare, din care ia naștere scepticismul (A). În literatură desemnează: a) fie contradicție între pasaje ale unei cărți; b) fie contradicție între opiniile unui autor în diferite lucrări ale sale.