2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antifonic1, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antiphonique] (D. solist și cor sau d. două părți ale corului) Care cântă alternativ aceeași partitură.

antifonic2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: anti- + fonic] (D. materiale) 1 Care atenuează zgomotul Si: antizgomot. 2 Izolator fonic.

ANTIFÓNIC1, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre cântecul unui solist și al unui cor sau despre două părți dintr-un cor) Care se execută alternativ. – Din fr. antiphonique.

ANTIFÓNIC1, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre cântecul unui solist și al unui cor sau despre două părți dintr-un cor) Care se execută alternativ. – Din fr. antiphonique.

ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic.

ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic.

ANTIFÓNIC, -Ă adj. (Despre cântecul unui solist și al unui cor sau a două părți dintr-un cor) Alternativ. [Cf. gr. anti – contra, phone – sunet].

ANTIFÓNIC, -Ă adj. 1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ. 2. (despre materiale) care atenuează zgomotele. (< anti- + fonic)

antifónic, -ă adj. Care apără de zgomot ◊ „Un nou tip de cască antifonică au elaborat specialiștii Institutului de cercetări și proiectări din Cluj. Destinată muncitorilor care lucrează în medii unde frecvența sonoră este ridicată, noua cască antifonică are o eficiență dublă, în comparație cu tipul care se fabrică în prezent.” R.l. 24 VI 75 p. 5. ◊ „Un nou zid antifonic, eficace și economic – relatează cunoscuta revistă franceză Science et Vie – a fost pus la punct [...] Zidul respectiv nu se limitează la protecția sonoră a locuitorilor prin devierea zgomotului în altă parte, ci pur și simplu îl absoarbe [...]” I.B. 10 VIII 83 p. 8 (din anti- + fonic; DEX, DN3 – alt sens, DEX-S)

ANTIFÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care este executat alternativ de un solist și de cor sau de două părți ale corului. /<fr. antiphonique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice

Intrare: antifonic (muz.)
antifonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antifonic
  • antifonicul
  • antifonicu‑
  • antifonică
  • antifonica
plural
  • antifonici
  • antifonicii
  • antifonice
  • antifonicele
genitiv-dativ singular
  • antifonic
  • antifonicului
  • antifonice
  • antifonicei
plural
  • antifonici
  • antifonicilor
  • antifonice
  • antifonicelor
vocativ singular
plural
Intrare: antifonic (teh.)
antifonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antifonic
  • antifonicul
  • antifonicu‑
  • antifonică
  • antifonica
plural
  • antifonici
  • antifonicii
  • antifonice
  • antifonicele
genitiv-dativ singular
  • antifonic
  • antifonicului
  • antifonice
  • antifonicei
plural
  • antifonici
  • antifonicilor
  • antifonice
  • antifonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antifonic (muz.)

  • 1. (Despre cântecul unui solist și al unui cor sau despre două părți dintr-un cor) Care se execută alternativ.
    surse: DEX '09 DN sinonime: alternativ

etimologie:

antifonic (teh.)

  • 1. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: antizgomot

etimologie:

  • Anti- + fonic
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00