ANTIFONIC², -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic.

antifonic², ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice / E: anti- + fonic] (D. materiale) 1 Care atenuează zgomotul Si: antizgomot. 2 Izolator fonic.

antifonic¹, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antiphonique] (D. solist și cor sau d. două părți ale corului) Care cântă alternativ aceeași partitură.

ANTIFONIC², -Ă, antifonici, ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic.

ANTIFONIC, -Ă adj. (Despre cîntecul unui solist și al unui cor sau a două părți dintr-un cor) Alternativ. [Cf. gr. anti – contra, phone – sunet].

ANTIFONIC, -Ă adj. 1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ. 2. (despre materiale) care atenuează zgomotele. (< anti- + fonic)

antifonic, -ă adj. Care apără de zgomot ◊ „Un nou tip de cască antifonică au elaborat specialiștii Institutului de cercetări și proiectări din Cluj. Destinată muncitorilor care lucrează în medii unde frecvența sonoră este ridicată, noua cască antifonică are o eficiență dublă, în comparație cu tipul care se fabrică în prezent.” R.l. 24 VI 75 p. 5. ◊ „Un nou zid antifonic, eficace și economic – relatează cunoscuta revistă franceză Science et Vie – a fost pus la punct [...] Zidul respectiv nu se limitează la protecția sonoră a locuitorilor prin devierea zgomotului în altă parte, ci pur și simplu îl absoarbe [...]” I.B. 10 VIII 83 p. 8 (din anti- + fonic; DEX, DN3 – alt sens, DEX-S)

ANTIFONIC ~că (~ci, ~ce) Care este executat alternativ de un solist și de cor sau de două părți ale corului. /<fr. antiphonique

antifonic adj. m., pl. antifonici; f. antifonică, pl. antifonice

antifonic adj. m., pl. antifonici; f. antifonică, pl. antifonice

antifonic adj. → fonic