11 definiții pentru anticvă anticva

antícvă sf vz anticva

ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua.

ANTÍCVĂ s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din vechea Romă. [Var.: antícva s. f.] – Din lat. antiqua.

!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve

ANTÍCVĂ s.f. (Poligr.) Familie de litere drepte, opuse celor cursive. [Cf. germ. Antiqua, lat. antiqua].

ANTÍCVĂ/ANTÍCVA s. n. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripțiile de pe monumentele Romei antice. (< germ. Antiqua)

antícva sfs [At: DEX2 / V: -vă / E: lat antiqua] (Tip) Caracter de litere de tipar care respectă forma și proporțiile celor folosite pe inscripțiile din Roma antică.

ANTÍCVA s. f. v. antícvă.

anticva f. litere drepte, în opozițiune cu cele cursive (în tipografie).

Intrare: anticvă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticvă anticva
plural anticve anticvele
genitiv-dativ singular anticve anticvei
plural anticve anticvelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticva anticva
plural anticve anticvele
genitiv-dativ singular anticve anticvei
plural anticve anticvelor
vocativ singular
plural