11 definiții pentru anticvă anticva

ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua.

ANTÍCVĂ s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din vechea Romă. [Var.: antícva s. f.] – Din lat. antiqua.

!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve

antícvă sf vz anticva

ANTÍCVĂ s.f. (Poligr.) Familie de litere drepte, opuse celor cursive. [Cf. germ. Antiqua, lat. antiqua].

ANTÍCVĂ/ANTÍCVA s. n. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripțiile de pe monumentele Romei antice. (< germ. Antiqua)

ANTÍCVA s. f. v. anticvă.

ANTÍCVA s. f. v. antícvă.

antícva sfs [At: DEX2 / V: -vă / E: lat antiqua] (Tip) Caracter de litere de tipar care respectă forma și proporțiile celor folosite pe inscripțiile din Roma antică.

anticva f. litere drepte, în opozițiune cu cele cursive (în tipografie).

Intrare: anticvă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticvă anticva
plural anticve anticvele
genitiv-dativ singular anticve anticvei
plural anticve anticvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticva anticva
plural anticve anticvele
genitiv-dativ singular anticve anticvei
plural anticve anticvelor
vocativ singular
plural