2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anticritică sf [At: MAIORESCU, CR. I, 237 / Pl: ~ici / E: ger Antikritik] (Rar) Critică a unei critici Si: (îvr) anticris.

ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik.

ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik.

ANTICRÍTICĂ s.f. (Rar) Critică a unei critici. [Cf. germ. Antikritik].

ANTICRÍTIC, -Ă I. adj. referitor la anticritică. II. s. f. răspuns la o critică. (< fr. anticritique, /II/germ. Antikritik)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anticrítică (rar) (-ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticríticii; (critici) pl. anticrítici

anticrítică s. f. (sil. -cri-) → critică

anticrític adj. → critic

Intrare: anticritică
anticritică substantiv feminin
  • silabație: an-ti-cri-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticritică
  • anticritica
plural
  • anticritici
  • anticriticile
genitiv-dativ singular
  • anticritici
  • anticriticii
plural
  • anticritici
  • anticriticilor
vocativ singular
plural
Intrare: anticritic
anticritic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticritic
  • anticriticul
  • anticriticu‑
  • anticritică
  • anticritica
plural
  • anticritici
  • anticriticii
  • anticritice
  • anticriticele
genitiv-dativ singular
  • anticritic
  • anticriticului
  • anticritice
  • anticriticei
plural
  • anticritici
  • anticriticilor
  • anticritice
  • anticriticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anticritică

  • 1. rar Critică a unei critici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: