2 intrări

8 definiții

ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik.

ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik.

anticrítică (rar) (-ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticríticii; (critici) pl. anticrítici

anticrítică s. f. (sil. -cri-) → critică

anticritícă sf [At: MAIORESCU, CR. I, 237 / Pl: ~ici / E: ger Antikritik] (Rar) Critică a unei critici Si: (îvr) anticris.

ANTICRÍTICĂ s.f. (Rar) Critică a unei critici. [Cf. germ. Antikritik].

anticrític adj. → critic

ANTICRÍTIC, -Ă I. adj. referitor la anticritică. II. s. f. răspuns la o critică. (< fr. anticritique, /II/germ. Antikritik)

Intrare: anticritică
anticritică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticritică anticritica
plural anticritici anticriticile
genitiv-dativ singular anticritici anticriticii
plural anticritici anticriticilor
vocativ singular
plural
Intrare: anticritic
anticritic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticritic anticriticul anticritică anticritica
plural anticritici anticriticii anticritice anticriticele
genitiv-dativ singular anticritic anticriticului anticritice anticriticei
plural anticritici anticriticilor anticritice anticriticelor
vocativ singular
plural