2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

anticár1 ain [At: CAMILAR, N. 242 / E: anti- + car (de luptă)] 1 (D. o armă) Care acționează sau servește ca mijloc de apărare împotriva carelor de luptă. 2 Antitanc.

anticár2 [At: ALEXANDRESCU, M. 11 / V: -riu, -cvar / Pl: ~i / E: fr antiquaire, ger Antiquar] 1 sm Colecționar de cărți vechi. 2 sm Vânzător de cărți vechi sau la mâna a doua. 3 sm Colecționar de obiecte de artă din Antichitate. 4 sm Vânzător de Antichități. 5 sm (Pex) Vânzător de obiecte de artă la mâna a doua. 6 sm (Înv; pex) Arheolog. 7 a (înv; îf -riu) Privitor la Antichități. 8 a (Înv) Arheologic.

ANTICÁR1 adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICÁR1 adj. invar. (Despre arme, unități militare etc.) Antitanc. Apărarea anticar sovietică s-a dovedit a fi foarte dîrză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7 /4. Se furișa după arbori spre șanțul anticar. CAMILAR, N. I 242.

ANTICÁR2, anticari, s. m. 1. Negustor de cărți vechi sau de ocazie (uneori rare). Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. 2. (Învechit) Colecționar de obiecte antice. Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Arheolog. Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.

ANTICÁR2, anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius).

ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Din anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar].

ANTICÁR s.m. Cel care se ocupă cu vânzarea și cumpărarea cărților vechi. ♦ amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire].

ANTICÁR1 adj. inv. antitanc. (după fr. antichar)

ANTICÁR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar)

ANTICÁR1 ~i m. 1) Negustor de cărți vechi; buchinist. 2) Persoană care colecționează antichități. /<lat. antiquarius, fr. antiquare

ANTICÁR2 adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun ~. /anti- + car

anticar m. 1. care se ocupă cu studiul și mai ales cu exploatarea monumentelor antice; 2. culegător sau negustor de antice; 3. vânzător de cărți vechi.

*anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anticar2 (persoană) s. m., pl. anticari

anticár (persoană) s. m., pl. anticári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTICÁR s. (franțuzism) buchinist.

ANTICAR adj. (MIL.) antitanc. (Tun ~.)

Intrare: anticar (adj.)
anticar2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • anticar
  • antica
Intrare: anticar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticar
  • anticarul
  • anticaru‑
plural
  • anticari
  • anticarii
genitiv-dativ singular
  • anticar
  • anticarului
plural
  • anticari
  • anticarilor
vocativ singular
  • anticarule
  • anticare
plural
  • anticarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticvar
  • anticvarul
  • anticvaru‑
plural
  • anticvari
  • anticvarii
genitiv-dativ singular
  • anticvar
  • anticvarului
plural
  • anticvari
  • anticvarilor
vocativ singular
  • anticvarule
  • anticvare
plural
  • anticvarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anticaradjectiv invariabil

  • 1. Antitanc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: antitanc
    • format_quote Apărarea anticar sovietică s-a dovedit a fi foarte dîrză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7/4. DLRLC
    • format_quote Se furișa după arbori spre șanțul anticar. CAMILAR, N. I 242. DLRLC
etimologie:
  • Anti- + car [de luptă] (după limba franceză antichar). DEX '09 DEX '98 DN

anticar, anticarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. DEX '09 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: buchinist
    • format_quote Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. DLRLC
    • format_quote Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. DLRLC
    • 1.1. învechit Colecționar de obiecte antice. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Arheolog. DEX '09 DLRLC
        sinonime: arheolog
        • format_quote Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.