2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anticár1 ai [At: CAMILAR, N. 242 / E: anti- + car (de luptă)] 1 (D. o armă) Care acționează sau servește ca mijloc de apărare împotriva carelor de luptă. 2 Antitanc.

anticár2 [At: ALEXANDRESCU, M. 11 / V: -riu, -cvar / Pl: ~i / E: fr antiquaire, ger Antiquar] 1 sm Colecționar de cărți vechi. 2 sm Vânzător de cărți vechi sau la mâna a doua. 3 sm Colecționar de obiecte de artă din Antichitate. 4 sm Vânzător de Antichități. 5 sm (Pex) Vânzător de obiecte de artă la mâna a doua. 6 sm (Înv; pex) Arheolog. 7 a (înv; îf -riu) Privitor la Antichități. 8 a (Înv) Arheologic.

ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

ANTICÁR1 adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICÁR1 adj. invar. (Despre arme, unități militare etc.) Antitanc. Apărarea anticar sovietică s-a dovedit a fi foarte dîrză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7 /4. Se furișa după arbori spre șanțul anticar. CAMILAR, N. I 242.

ANTICÁR2, anticari, s. m. 1. Negustor de cărți vechi sau de ocazie (uneori rare). Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. 2. (Învechit) Colecționar de obiecte antice. Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Arheolog. Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.

ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Din anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICÁR2, anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius).

ANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar].

ANTICÁR s.m. Cel care se ocupă cu vânzarea și cumpărarea cărților vechi. ♦ amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire].

ANTICÁR1 adj. inv. antitanc. (după fr. antichar)

ANTICÁR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar)

ANTICÁR2 adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun ~. /anti- + car

ANTICÁR1 ~i m. 1) Negustor de cărți vechi; buchinist. 2) Persoană care colecționează antichități. /<lat. antiquarius, fr. antiquare

anticar m. 1. care se ocupă cu studiul și mai ales cu exploatarea monumentelor antice; 2. culegător sau negustor de antice; 3. vânzător de cărți vechi.

*anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar.

anticvár sm vz anticar2

ANTICVÁR s.m. v. anticar.

arată toate definițiile

Intrare: anticar (adj.)
anticar2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • anticar
  • antica
Intrare: anticar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticar
  • anticarul
  • anticaru‑
plural
  • anticari
  • anticarii
genitiv-dativ singular
  • anticar
  • anticarului
plural
  • anticari
  • anticarilor
vocativ singular
  • anticarule
  • anticare
plural
  • anticarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticvar
  • anticvarul
  • anticvaru‑
plural
  • anticvari
  • anticvarii
genitiv-dativ singular
  • anticvar
  • anticvarului
plural
  • anticvari
  • anticvarilor
vocativ singular
  • anticvarule
  • anticvare
plural
  • anticvarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anticar (adj.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Apărarea anticar sovietică s-a dovedit a fi foarte dîrză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7/4.
      surse: DLRLC
    • Se furișa după arbori spre șanțul anticar. CAMILAR, N. I 242.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Anti- + car [de luptă] (după limba franceză antichar).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

anticar (s.m.) anticvar

  • 1. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: buchinist 2 exemple
    exemple
    • Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262.
      surse: DLRLC
    • Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Colecționar de obiecte antice.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149.
        surse: DLRLC
      • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.
          surse: DLRLC

etimologie: