2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

anticár1 ai [At: CAMILAR, N. 242 / E: anti- + car (de luptă)] 1 (D. o armă) Care acționează sau servește ca mijloc de apărare împotriva carelor de luptă. 2 Antitanc.

anticár2 [At: ALEXANDRESCU, M. 11 / V: -riu, -cvar / Pl: ~i / E: fr antiquaire, ger Antiquar] 1 sm Colecționar de cărți vechi. 2 sm Vânzător de cărți vechi sau la mâna a doua. 3 sm Colecționar de obiecte de artă din Antichitate. 4 sm Vânzător de Antichități. 5 sm (Pex) Vânzător de obiecte de artă la mâna a doua. 6 sm (Înv; pex) Arheolog. 7 a (înv; îf -riu) Privitor la Antichități. 8 a (Înv) Arheologic.

ANTICÁR1 adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICÁR1 adj. invar. (Despre arme, unități militare etc.) Antitanc. Apărarea anticar sovietică s-a dovedit a fi foarte dîrză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7 /4. Se furișa după arbori spre șanțul anticar. CAMILAR, N. I 242.

ANTICÁR2, anticari, s. m. 1. Negustor de cărți vechi sau de ocazie (uneori rare). Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. 2. (Învechit) Colecționar de obiecte antice. Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Arheolog. Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.

ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Din anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICÁR2, anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius).

ANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar].

ANTICÁR s.m. Cel care se ocupă cu vânzarea și cumpărarea cărților vechi. ♦ amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire].

ANTICÁR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar)

ANTICÁR1 adj. inv. antitanc. (după fr. antichar)

ANTICÁR2 adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun ~. /anti- + car

ANTICÁR1 ~i m. 1) Negustor de cărți vechi; buchinist. 2) Persoană care colecționează antichități. /<lat. antiquarius, fr. antiquare

anticar m. 1. care se ocupă cu studiul și mai ales cu exploatarea monumentelor antice; 2. culegător sau negustor de antice; 3. vânzător de cărți vechi.

*anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar.

anticvár sm vz anticar2

ANTICVÁR s.m. v. anticar.

arată toate definițiile

Intrare: anticar (adj.)
anticar2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • anticar
  • antica
Intrare: anticar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticar
  • anticarul
  • anticaru‑
plural
  • anticari
  • anticarii
genitiv-dativ singular
  • anticar
  • anticarului
plural
  • anticari
  • anticarilor
vocativ singular
  • anticarule
  • anticare
plural
  • anticarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticvar
  • anticvarul
  • anticvaru‑
plural
  • anticvari
  • anticvarii
genitiv-dativ singular
  • anticvar
  • anticvarului
plural
  • anticvari
  • anticvarilor
vocativ singular
  • anticvarule
  • anticvare
plural
  • anticvarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anticar (adj.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Apărarea anticar sovietică s-a dovedit a fi foarte dîrză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7/4.
      surse: DLRLC
    • Se furișa după arbori spre șanțul anticar. CAMILAR, N. I 242.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Anti- + car [de luptă] (după limba franceză antichar).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

anticar (s.m.) anticvar

  • 1. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: buchinist 2 exemple
    exemple
    • Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262.
      surse: DLRLC
    • Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Colecționar de obiecte antice.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149.
        surse: DLRLC
      • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.
          surse: DLRLC

etimologie: