ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

antibiótic, ~ă [At: DEX² / P: ~bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antibiotique] 1 sn Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care sunt utilizate în tratamentul bolilor infecțioase. 2-3 sn, a (Medicament) care conține un antibiotic (1). 4 a Referitor la antibiotic. 5 a Propriu antibioticului. 6 a De antibiotic. 7 a Care se face cu antibiotice.

ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -e, adj. (Despre corpuri sau substanțe) Care are proprietatea de a opri creșterea și înmulțirea unor bacterii sau microbi, fără a vătăma organismul animal unde trăiesc acești microbi; se folosește în anumite boli infecțioase. Penicilina este o substanță antibiotică. – Pronunțat: -bi-o-.

ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, adj. Care are proprietatea de a opri creșterea și înmulțirea unor bacterii sau microbi, fără a vătăma organismul animal unde trăiesc acești microbi. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament avînd aceste proprietăți. [Pr.: -bi-o-] – Fr. antibiotique.

ANTIBIÓTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are un efect bacteriostatic asupra dezvoltării anumitor microbi. [Pron. -bi-o-. / < fr. antibiotique].

ANTIBIÓTIC, -Ă I. s. n. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi. II. adj. 1. referitor la antibiotic (I). 2. (biol.) care inhibă activitatea unor specii. (< fr. antibiotique)

ANTIBIÓTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care distruge sau oprește dezvoltarea microbilor într-un organism. [Sil. -bi-o-] /<fr. antibiotique

antibiotic² (-bi-o-) s. n., pl. antibiotice

antibiotic¹ (-bi-o-) adj. m., pl. antibiotici; f. antibiotică, pl. antibiotice

antibiótic s. n. (sil. -bi-o-), pl. antibiótice

antibiótic adj. → biotic