2 intrări
12 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.
antibiótic, ~ă [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antibiotique] 1 sn Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care sunt utilizate în tratamentul bolilor infecțioase. 2-3 sn, a (Medicament) care conține un antibiotic (1). 4 a Referitor la antibiotic. 5 a Propriu antibioticului. 6 a De antibiotic. 7 a Care se face cu antibiotice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -e, adj. (Despre corpuri sau substanțe) Care are proprietatea de a opri creșterea și înmulțirea unor bacterii sau microbi, fără a vătăma organismul animal unde trăiesc acești microbi; se folosește în anumite boli infecțioase. Penicilina este o substanță antibiotică. – Pronunțat: -bi-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, adj. Care are proprietatea de a opri creșterea și înmulțirea unor bacterii sau microbi, fără a vătăma organismul animal unde trăiesc acești microbi. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament având aceste proprietăți. [Pr.: -bi-o-] – Fr. antibiotique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANTIBIÓTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are un efect bacteriostatic asupra dezvoltării anumitor microbi. [Pron. -bi-o-. / < fr. antibiotique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTIBIÓTIC, -Ă I. s. n. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi. II. adj. 1. referitor la antibiotic (I). 2. (biol.) care inhibă activitatea unor specii. (< fr. antibiotique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTIBIÓTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care distruge sau oprește dezvoltarea microbilor într-un organism. [Sil. -bi-o-] /<fr. antibiotique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
antibiótic1 (-bi-o-) adj. m., pl. antibiótici; f. antibiótică, pl. antibiótice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antibiótic adj. → biotic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antibiótic s. n. (sil. -bi-o-), pl. antibiótice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -bi-o-tic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: -bi-o-tic
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
antibiotic (adj.)
- 1. Care ține de un antibiotic, care se face cu antibiotice.surse: DEX '09 DLRLC DN un exempluexemple
- Penicilina este o substanță antibiotică.surse: DLRLC
-
- surse: MDN '00
etimologie:
- limba franceză antibiotiquesurse: DEX '09 DEX '98 DN
antibiotic (s.n.)
- 1. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase.surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN
etimologie:
- limba franceză antibiotiquesurse: DEX '09 DEX '98 DN