10 definiții pentru antibiotic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antibiótic, ~ă [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antibiotique] 1 sn Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care sunt utilizate în tratamentul bolilor infecțioase. 2-3 sn, a (Medicament) care conține un antibiotic (1). 4 a Referitor la antibiotic. 5 a Propriu antibioticului. 6 a De antibiotic. 7 a Care se face cu antibiotice.

ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -e, adj. (Despre corpuri sau substanțe) Care are proprietatea de a opri creșterea și înmulțirea unor bacterii sau microbi, fără a vătăma organismul animal unde trăiesc acești microbi; se folosește în anumite boli infecțioase. Penicilina este o substanță antibiotică. – Pronunțat: -bi-o-.

ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, adj. Care are proprietatea de a opri creșterea și înmulțirea unor bacterii sau microbi, fără a vătăma organismul animal unde trăiesc acești microbi. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament având aceste proprietăți. [Pr.: -bi-o-] – Fr. antibiotique.

ANTIBIÓTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are un efect bacteriostatic asupra dezvoltării anumitor microbi. [Pron. -bi-o-. / < fr. antibiotique].

ANTIBIÓTIC, -Ă I. s. n. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi. II. adj. 1. referitor la antibiotic (I). 2. (biol.) care inhibă activitatea unor specii. (< fr. antibiotique)

ANTIBIÓTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care distruge sau oprește dezvoltarea microbilor într-un organism. [Sil. -bi-o-] /<fr. antibiotique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antibiótic1 (-bi-o-) adj. m., pl. antibiótici; f. antibiótică, pl. antibiótice

antibiótic adj. → biotic

Intrare: antibiotic (adj.)
antibiotic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -bi-o-tic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antibiotic
  • antibioticul
  • antibioticu‑
  • antibiotică
  • antibiotica
plural
  • antibiotici
  • antibioticii
  • antibiotice
  • antibioticele
genitiv-dativ singular
  • antibiotic
  • antibioticului
  • antibiotice
  • antibioticei
plural
  • antibiotici
  • antibioticilor
  • antibiotice
  • antibioticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antibiotic (adj.)

  • 1. Care ține de un antibiotic, care se face cu antibiotice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Penicilina este o substanță antibiotică.
      surse: DLRLC
  • 2. biologie Care inhibă activitatea unor specii.
    surse: MDN '00

etimologie: