12 definiții pentru antet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antét sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr en-tête] Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituții sau a unei persoane.

ANTÉT, anteturi, -e, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituții sau unei persoane. [Pl. și: antete] – Din fr. en-tête.

ANTÉT, anteturi, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituții sau ale unei persoane. – Din fr. en-tête.

ANTÉT, anteturi, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei hîrtii sau a unui plic, conținînd numele, adresa, numărul de telefon etc. al unei instituții.

ANTÉT, anteturi, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei hârtii sau a unui plic, conținând numele, adresa etc. unei instituții sau ale unei persoane. – Fr. en-tête.

ANTÉT s.n. 1. Indicație (de obicei tipărită) aflată în partea de sus a unei hârtii sau a unui plic, conținând numele, adresa etc. ale unei instituții sau ale unei persoane. 2. Cap de coloană al unui formular, cuprinzând indicații asupra datelor de completat. [Pl. -turi, -te / < fr. en-tête – în frunte].

ANTÉT s. n. indicație (tipărită) în partea de sus a unei hârtii, a unui plic, conținând numele, adresa etc. ale unei instituții, întreprinderi sau persoane; header. (< fr. en-tête)

ANTÉT ~uri n. Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, conținând numele și adresa unei întreprinderi sau a unei persoane. /<fr. en-tête


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!antét s. n., pl. antéturi/antéte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

antét (-turi), s. n. – Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hîrtie sau a unui plic, cuprinzînd numele, adresa unei instituții sau persoane. Fr. en-tête.

Intrare: antet
antet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antet
  • antetul
  • antetu‑
plural
  • anteturi
  • anteturile
genitiv-dativ singular
  • antet
  • antetului
plural
  • anteturi
  • anteturilor
vocativ singular
plural
antet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antet
  • antetul
  • antetu‑
plural
  • antete
  • antetele
genitiv-dativ singular
  • antet
  • antetului
plural
  • antete
  • antetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antet

  • 1. Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituții sau unei persoane.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Cap de coloană al unui formular, cuprinzând indicații asupra datelor de completat.
    surse: DN

etimologie: