15 definiții pentru antecesor

ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris.

ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris.

ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător.

ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – It. antecessore (lat. lit. antecessor, -oris).

antecesór s. m., pl. antecesóri

antecesór s. m., pl. antecesóri

ANTECESÓR s. v. predecesor.

ANTECESÓR, -OÁRE s.m. și f. Predecesor, premergător. [Cf. lat. antecessor, it. antecessore].

ANTECESÓR, -OÁRE s. m. f. predecesor. (< it. antecessore, lat. antecesor)

ANTECESÓR ~i m. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un domeniu de activitate; predecesor; premergător. /<it. antecessore, lat. antecessor

*antecesór, -oáre s. (lat. ante-cessor, d. ante-cédere, -cessum, a preceda. V. cedez. Predecesor, care a existat în ainte [!] de altu.

antecesoáre s. f., g.-d. art. antecesoárei; pl. antecesoáre

antecesoáre s. f., g.-d. art. antecesoárei; pl. antecesoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTECESÓR s. înaintaș, precursor, predecesor, premergător, (înv.) procátoh, prodróm, înainte-mergătór, (înv., bis.) preditéci. (~ii noștri direcți.)

Intrare: antecesor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antecesor antecesorul
plural antecesori antecesorii
genitiv-dativ singular antecesor antecesorului
plural antecesori antecesorilor
vocativ singular
plural