15 definiții pentru antebraț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antebráț sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: ante- + braț] Parte a membrului superior al corpului uman, de la articulația cotului la cea a pumnului și care cuprinde oasele cubitus și radius.

ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras).

ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț. (după fr. avant-bras).

ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot pînă la încheietura mîinii.

ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot până la încheietura mâinii. – Din ante- + braț. (după fr. avant-bras).

ANTEBRÁȚ s.n. Parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. ♦ Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsă între cot și genunchi. [Pl. -țe. / după fr. avant-bras, it. antibraccio].

ANTEBRÁȚ s. n. 1. parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. 2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot și genunchi. (după fr. avant-bras)

ANTEBRÁȚ ~e n. Parte a brațului, cuprinsă între cot și încheietura mâinii. [Sil. -te-braț] /ante- + braț

antebraț n. Anat. partea brațului dela cot la pumn.

*antebráț n., pl. e (d. ante- și braț, după fr. avant-bras). Anat. Partea brațuluĭ de la cot la pumn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe

antebráț s. n. (sil. -braț), pl. antebráțe

antebraț *). ◊ Ante- în compuse are înțelesul de „înainte”, anti- are înțelesul de „contra”; deci antedatez „datez înainte”, dar anticonstituțional „care este contra Constituției”.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTEBRÁȚ s. (ANAT.) (reg.) pulpa mâinii.

ANTEBRAȚ s. (ANAT.) (reg.) pulpa mîinii.

Intrare: antebraț
antebraț substantiv neutru
  • silabație: an-te-braț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antebraț
  • antebrațul
  • antebrațu‑
plural
  • antebrațe
  • antebrațele
genitiv-dativ singular
  • antebraț
  • antebrațului
plural
  • antebrațe
  • antebrațelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antebraț

  • 1. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius; pulpa mâinii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
    • 1.1. Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsă între cot și genunchi.
      surse: DN

etimologie: