16 definiții pentru ansamblu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ansamblu sn [At: DA / Pl: ~ri / E: fr ensemble] 1-2 Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen) Si: totalitate. 3 Mulțime. 4-5 (Îla; îlav) De ~ General. 6 (Îlav) În ~ În esență. 7 (Îal) În general. 8 Grup de artiști. 9 Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (8).

ANSÁMBLU, (1, 3, 4) ansambluri, (2) ansamble, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. (Tehn.) Totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acționează ca o unitate funcțională bine definită. 3. Colectiv de artiști. 4. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (3). [Pl. și: (2) ansamblu] – Din fr. ensemble. corectată

ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artiști. 3. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.

ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate aparținînd aceluiași domeniu; totalitate. Prin aplicarea unui ansamblu de măsuri agrotehnice se vor crea condiții mult mai bune pentru creșterea producției globale agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. Materialismul dialectic și istoric, concepția despre lume a clasei muncitoare, reprezintă un ansamblu de legi generale care guvernează toate formele de manifestare a conștiinței sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339,1/2. ◊ Loc. adj. De ansamblu = care se referă la elementele generale ale unui lucru; general, unitar. Perspectivă de ansamblu. ◊ Bălcescu a avut o privire de ansamblu asupra dezvoltării societății omenești pe teritoriul patriei noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 5/3. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în linii mari. În ansamblu, lucrarea prezentată juriului este bună. 2. Colectiv de artiști (profesioniști sau amatori). Ansamblu de estradă. ◊ Ansamblul s-a închegat și s-a întărit prin recrutarea unui mare număr de elemente talentate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 3/1.

ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate aparținând aceluiași domeniu; totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în linii mari. 2. Colectiv de artiști. – Fr. ensemble.

ANSÁMBLU s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ◊ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de artiști. ♦ Formație muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri și soliști sau cor. [Pl. -uri, -le. / < fr. ensemble].

ANSÁMBLU s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care cântă împreună; formație (4). ◊ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< fr. ensemble)

ANSÁMBLU ~ri n. 1) Unitate rezultată din suma părților componente; tot unitar; totalitate. ~ de măsuri.În ~ în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estradă. /<fr. ensemble

*ansámblu n., pl. urĭ (fr. ensemble). Muz. Bucățĭ cîntate împreună: un frumos ansamblu. Fig. Acord, unitate de execuțiune: a lucra în ansamblu. V. totalitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri / (tehn.) ansámble

ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formație, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.

ANSAMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. sistem. (Un ~ coerent de idei; un ~ tehnic.) 4. colectiv, formație, trupă. (~ artistic.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ansamblu (< fr. ensemble) I 1. Totalitatea interpreților unui teatru (dramatic sau liric). (Sin.: trupă de operă*). 2. Grup de muzicieni care cântă împreună. Sin.: formație* (ex. a. instrumental; a. simfonic; a. vocal). II Număr* dintr-o operă la care participă mai mulți soliști, cu sau fără cor. V. corp de balet.

Intrare: ansamblu
ansamblu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ansamblu
  • ansamblul
  • ansamblu‑
plural
  • ansambluri
  • ansamblurile
genitiv-dativ singular
  • ansamblu
  • ansamblului
plural
  • ansambluri
  • ansamblurilor
vocativ singular
plural
ansamblu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ansamblu
  • ansamblul
  • ansamblu‑
plural
  • ansamble
  • ansamblele
genitiv-dativ singular
  • ansamblu
  • ansamblului
plural
  • ansamble
  • ansamblelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ansamblu

  • 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: totalitate 2 exemple
    exemple
    • Prin aplicarea unui ansamblu de măsuri agrotehnice se vor crea condiții mult mai bune pentru creșterea producției globale agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547.
      surse: DLRLC
    • Materialismul dialectic și istoric, concepția despre lume a clasei muncitoare, reprezintă un ansamblu de legi generale care guvernează toate formele de manifestare a conștiinței sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339,1/2.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De ansamblu = care se referă la elementele generale ale unui lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: general (adj.) unitar 2 exemple
      exemple
      • Perspectivă de ansamblu.
        surse: DLRLC
      • Bălcescu a avut o privire de ansamblu asupra dezvoltării societății omenești pe teritoriul patriei noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 5/3.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială În ansamblu = în esență, în general, în linii mari.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • În ansamblu, lucrarea prezentată juriului este bună.
        surse: DLRLC
  • 2. tehnică Totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acționează ca o unitate funcțională bine definită.
    surse: DEX '09
  • 3. Colectiv de artiști.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Ansamblu de estradă.
      surse: DLRLC
    • Ansamblul s-a închegat și s-a întărit prin recrutarea unui mare număr de elemente talentate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 3/1.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Formație muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri și soliști sau cor.
      surse: DN
  • 4. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • comentariu Forma de plural ansambluri se folosește pentru sensurile (1.), (3.) și (4.), iar forma ansamble pentru sensul (2.).
    surse: DEX '09 DOOM 2

etimologie: