16 definiții pentru ansamblu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANSÁMBLU, (1, 3, 4) ansambluri, (2) ansamble, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. (Tehn.) Totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acționează ca o unitate funcțională bine definită. 3. Colectiv de artiști. 4. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (3). [Pl. și: (2) ansamblu] – Din fr. ensemble. corectată

ansamblu sn [At: DA / Pl: ~ri / E: fr ensemble] 1-2 Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen) Si: totalitate. 3 Mulțime. 4-5 (Îla; îlav) De ~ General. 6 (Îlav) În ~ În esență. 7 (Îal) În general. 8 Grup de artiști. 9 Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (8).

ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artiști. 3. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.

ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate aparținînd aceluiași domeniu; totalitate. Prin aplicarea unui ansamblu de măsuri agrotehnice se vor crea condiții mult mai bune pentru creșterea producției globale agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. Materialismul dialectic și istoric, concepția despre lume a clasei muncitoare, reprezintă un ansamblu de legi generale care guvernează toate formele de manifestare a conștiinței sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339,1/2. ◊ Loc. adj. De ansamblu = care se referă la elementele generale ale unui lucru; general, unitar. Perspectivă de ansamblu. ◊ Bălcescu a avut o privire de ansamblu asupra dezvoltării societății omenești pe teritoriul patriei noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 5/3. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în linii mari. În ansamblu, lucrarea prezentată juriului este bună. 2. Colectiv de artiști (profesioniști sau amatori). Ansamblu de estradă. ◊ Ansamblul s-a închegat și s-a întărit prin recrutarea unui mare număr de elemente talentate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 3/1.

ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate aparținînd aceluiași domeniu; totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în linii mari. 2. Colectiv de artiști. – Fr. ensemble.

ANSÁMBLU s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparțin aceluiași domeniu; totalitate. ◊ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de artiști. ♦ Formație muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri și soliști sau cor. [Pl. -uri, -le. / < fr. ensemble].

ANSÁMBLU s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care cântă împreună; formație (4). ◊ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< fr. ensemble)

ANSÁMBLU ~ri n. 1) Unitate rezultată din suma părților componente; tot unitar; totalitate. ~ de măsuri.În ~ în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estradă. /<fr. ensemble

*ansámblu n., pl. urĭ (fr. ensemble). Muz. Bucățĭ cîntate împreună: un frumos ansamblu. Fig. Acord, unitate de execuțiune: a lucra în ansamblu. V. totalitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ansamblu s. n., art. ansamblul; pl. ansambluri / (tehn.) ansamble

ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formație, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.

ANSAMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. sistem. (Un ~ coerent de idei; un ~ tehnic.) 4. colectiv, formație, trupă. (~ artistic.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ansamblu (< fr. ensemble) I 1. Totalitatea interpreților unui teatru (dramatic sau liric). (Sin.: trupă de operă*). 2. Grup de muzicieni care cântă împreună. Sin.: formație* (ex. a. instrumental; a. simfonic; a. vocal). II Număr* dintr-o operă la care participă mai mulți soliști, cu sau fără cor. V. corp de balet.

Intrare: ansamblu
ansamblu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ansamblu
  • ansamblul
  • ansamblu‑
plural
  • ansambluri
  • ansamblurile
genitiv-dativ singular
  • ansamblu
  • ansamblului
plural
  • ansambluri
  • ansamblurilor
vocativ singular
plural
ansamblu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ansamblu
  • ansamblul
  • ansamblu‑
plural
  • ansamble
  • ansamblele
genitiv-dativ singular
  • ansamblu
  • ansamblului
plural
  • ansamble
  • ansamblelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ansamblu, ansambluri / ansamblu, ansamblesubstantiv neutru

  • 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: totalitate
    • format_quote Prin aplicarea unui ansamblu de măsuri agrotehnice se vor crea condiții mult mai bune pentru creșterea producției globale agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. DLRLC
    • format_quote Materialismul dialectic și istoric, concepția despre lume a clasei muncitoare, reprezintă un ansamblu de legi generale care guvernează toate formele de manifestare a conștiinței sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339,1/2. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De ansamblu = care se referă la elementele generale ale unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Perspectivă de ansamblu. DLRLC
      • format_quote Bălcescu a avut o privire de ansamblu asupra dezvoltării societății omenești pe teritoriul patriei noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 5/3. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote În ansamblu, lucrarea prezentată juriului este bună. DLRLC
  • 2. tehnică Totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acționează ca o unitate funcțională bine definită. DEX '09
  • 3. Colectiv de artiști. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ansamblu de estradă. DLRLC
    • format_quote Ansamblul s-a închegat și s-a întărit prin recrutarea unui mare număr de elemente talentate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 3/1. DLRLC
    • 3.1. Formație muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri și soliști sau cor. DN
  • 4. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • comentariu Forma de plural ansambluri se folosește pentru sensurile (1.), (3.) și (4.), iar forma ansamble pentru sensul (2.). DEX '09 DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.