3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anrobare sf [At: DEX2 / Pl: ~bări / E: cf fr enrober] Amestecare a unui material granular cu un liant.

ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober.

ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober.

ANROBÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a anroba. ♦ Amestecare a unui material granular cu un liant, acoperind granulele cu un strat subțire de liant. [< anroba]

ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.); a îngloba. [< fr. enrober].

ANROBÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba. 2. a amesteca un material granular cu un liant. (< fr. enrober)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anrobáre s. f., g.-d. art. anrobắrii

anrobáre s. f., g.-d. art. anrobării

anrobá vb., ind. prez. 3 sg. anróbă

Intrare: anrobare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anrobare
  • anrobarea
plural
genitiv-dativ singular
  • anrobări
  • anrobării
plural
vocativ singular
plural
Intrare: anroba
anroba (1 anrobez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anroba
  • anrobare
  • anrobat
  • anrobatu‑
  • anrobând
  • anrobându‑
singular plural
  • anrobea
  • anrobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anrobez
(să)
  • anrobez
  • anrobam
  • anrobai
  • anrobasem
a II-a (tu)
  • anrobezi
(să)
  • anrobezi
  • anrobai
  • anrobași
  • anrobaseși
a III-a (el, ea)
  • anrobea
(să)
  • anrobeze
  • anroba
  • anrobă
  • anrobase
plural I (noi)
  • anrobăm
(să)
  • anrobăm
  • anrobam
  • anrobarăm
  • anrobaserăm
  • anrobasem
a II-a (voi)
  • anrobați
(să)
  • anrobați
  • anrobați
  • anrobarăți
  • anrobaserăți
  • anrobaseți
a III-a (ei, ele)
  • anrobea
(să)
  • anrobeze
  • anrobau
  • anroba
  • anrobaseră
Intrare: anroba (1 anrob)
anroba (1 anrob) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anroba
  • anrobare
  • anrobat
  • anrobatu‑
  • anrobând
  • anrobându‑
singular plural
  • anro
  • anrobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anrob
(să)
  • anrob
  • anrobam
  • anrobai
  • anrobasem
a II-a (tu)
  • anrobi
(să)
  • anrobi
  • anrobai
  • anrobași
  • anrobaseși
a III-a (el, ea)
  • anro
(să)
  • anrobe
  • anroba
  • anrobă
  • anrobase
plural I (noi)
  • anrobăm
(să)
  • anrobăm
  • anrobam
  • anrobarăm
  • anrobaserăm
  • anrobasem
a II-a (voi)
  • anrobați
(să)
  • anrobați
  • anrobați
  • anrobarăți
  • anrobaserăți
  • anrobaseți
a III-a (ei, ele)
  • anro
(să)
  • anrobe
  • anrobau
  • anroba
  • anrobaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anrobare

  • 1. Acțiunea de a anroba.
    surse: DN
    • 1.1. Amestecare a unui material granular cu un liant.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: