3 intrări

9 definiții

ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober.

ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober.

anrobáre s. f., g.-d. art. anrobắrii

anrobáre s. f., g.-d. art. anrobării

anrobáre sf [At: DEX2 / Pl: ~bări / E: cf fr enrober] Amestecare a unui material granular cu un liant.

ANROBÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a anroba. ♦ Amestecare a unui material granular cu un liant, acoperind granulele cu un strat subțire de liant. [< anroba]

anrobá vb., ind. prez. 3 sg. anróbă

ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].

ANROBÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba. 2. a amesteca un material granular cu un liant. (< fr. enrober)

Intrare: anrobare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anrobare anrobarea
plural anrobări anrobările
genitiv-dativ singular anrobări anrobării
plural anrobări anrobărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anroba
anroba (1 anrobez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anroba anrobare anrobat anrobând singular plural
anrobea anrobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anrobez (să) anrobez anrobam anrobai anrobasem
a II-a (tu) anrobezi (să) anrobezi anrobai anrobași anrobaseși
a III-a (el, ea) anrobea (să) anrobeze anroba anrobă anrobase
plural I (noi) anrobăm (să) anrobăm anrobam anrobarăm anrobaserăm, anrobasem*
a II-a (voi) anrobați (să) anrobați anrobați anrobarăți anrobaserăți, anrobaseți*
a III-a (ei, ele) anrobea (să) anrobeze anrobau anroba anrobaseră
anrobat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anrobat anrobatul anroba anrobata
plural anrobați anrobații anrobate anrobatele
genitiv-dativ singular anrobat anrobatului anrobate anrobatei
plural anrobați anrobaților anrobate anrobatelor
vocativ singular
plural
Intrare: anroba (1 anrob)
anroba (1 anrob) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anroba anrobare anrobat anrobând singular plural
anro anrobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anrob (să) anrob anrobam anrobai anrobasem
a II-a (tu) anrobi (să) anrobi anrobai anrobași anrobaseși
a III-a (el, ea) anro (să) anrobe anroba anrobă anrobase
plural I (noi) anrobăm (să) anrobăm anrobam anrobarăm anrobaserăm, anrobasem*
a II-a (voi) anrobați (să) anrobați anrobați anrobarăți anrobaserăți, anrobaseți*
a III-a (ei, ele) anro (să) anrobe anrobau anroba anrobaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)