13 definiții pentru anotimp


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit).

anotímp sn [At: MOXA, ap. HEM / Pl: ~uri / E: an + timp] Diviziune calendaristică a anului, stabilită în funcție de caractere specifice de climă și lumină.

ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit).

ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni (aproape egale) în care se împarte anul prin cele două solstiții și echinocții și care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. Prin strădania partidului, satele noastre, acoperite în toate anotimpurile de un întuneric putred, vor fi străbătute de constelațiile minunate ale electricității. CAMILAR, TEM. 78. ◊ Fig. A dogorit un soare străin peste orașe, peste sate și cîmpuri, peste lume. Semnul altui anotimp. SAHIA, N. 63.

ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – Din an + timp (după germ. Jahreszeit).

ANOTÍMP ~uri n. Fiecare dintre cele patru diviziuni în care se împarte anul (primăvara, vara, toamna și iarna). /an + timp

anotimp n. unul din cele patru timpuri ale anului. [Formațiune literară după nemț. JAHRESZEIT].

*anotímp n., pl. urĭ (din an și timp, după germ. jahres-zeit). Timp al anuluĭ, sezon adică primăvara, vara, toamna saŭ ĭarna.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anotímp s. n., pl. anotímpuri

anotímp s. n., pl. anotímpuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANOTÍMP s. sezon, (înv. și reg.) timp, (înv.) stagiune. (Cele patru anotimpuri ale anului.)

ANOTIMP s. sezon, (înv. și reg.) timp, (înv.) stagiune, (Cele patru ~ ale anului.)

Intrare: anotimp
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anotimp
  • anotimpul
  • anotimpu‑
plural
  • anotimpuri
  • anotimpurile
genitiv-dativ singular
  • anotimp
  • anotimpului
plural
  • anotimpuri
  • anotimpurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anotimp

  • 1. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Prin strădania partidului, satele noastre, acoperite în toate anotimpurile de un întuneric putred, vor fi străbătute de constelațiile minunate ale electricității. CAMILAR, TEM. 78.
      surse: DLRLC
    • figurat A dogorit un soare străin peste orașe, peste sate și cîmpuri, peste lume. Semnul altui anotimp. SAHIA, N. 63.
      surse: DLRLC

etimologie: