2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anostit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: anosti] 1-2 Anostire (1-2)

anostit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: anosti] Plictisit2.

ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

anosti vtr [At: VLAHUȚĂ, D. 35 / Pzi: ~tesc / E: anost] 1-2 (Rar) A (se) plictisi.

ANOSTÍ, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. – Din anost.

anostésc v. tr. (ngr. anostéyo, -éno). Rar. Fac anost. V. refl. Mă plictisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă

aností vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. anosteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANOSTÍ vb. v. plictisi, sătura, urî.

anosti vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ.

Intrare: anostit
anostit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anostit
  • anostitul
  • anostitu‑
  • anosti
  • anostita
plural
  • anostiți
  • anostiții
  • anostite
  • anostitele
genitiv-dativ singular
  • anostit
  • anostitului
  • anostite
  • anostitei
plural
  • anostiți
  • anostiților
  • anostite
  • anostitelor
vocativ singular
plural
Intrare: anosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anosti
  • anostire
  • anostit
  • anostitu‑
  • anostind
  • anostindu‑
singular plural
  • anostește
  • anostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anostesc
(să)
  • anostesc
  • anosteam
  • anostii
  • anostisem
a II-a (tu)
  • anostești
(să)
  • anostești
  • anosteai
  • anostiși
  • anostiseși
a III-a (el, ea)
  • anostește
(să)
  • anostească
  • anostea
  • anosti
  • anostise
plural I (noi)
  • anostim
(să)
  • anostim
  • anosteam
  • anostirăm
  • anostiserăm
  • anostisem
a II-a (voi)
  • anostiți
(să)
  • anostiți
  • anosteați
  • anostirăți
  • anostiserăți
  • anostiseți
a III-a (ei, ele)
  • anostesc
(să)
  • anostească
  • anosteau
  • anosti
  • anostiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anosti

etimologie:

  • anost
    surse: DEX '09 DEX '98