anortit sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: ger Anorthit] (Min) Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline.

ANORTIT s.n. Varietate de plagioclaz, care se găsește în anumite roci eruptive. [Pl. -turi, -te. / < germ. Anorthit].

ANORTIT s. n. feldspat plagioclaz de calciu cenușiu, sticlos, în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. (< germ. Anorthit)

anortit s. n., pl. anortite

anortit s. n., pl. anortite

anortit s. n., pl. anortite

anortit, (engl.= anortite) 1. CaAl2Si2O8, s. triclinic; min. din grupa feldspaților, considerat ca termen extrem, calcic, în seria plagioclazilor (Ab10An90-Ab0An100). Sub această compoziție se întâlnește accidental în natură. Apare în geode, în rocile magmatice foarte bazice și în unele filoane de tip alpin. Este utilizat ca fondant în fabricarea porțelanului; 2. referitor la conți-nutul în a. (de moleculă anortitică) al unui plagioclaz, în funcție de care se separă termenii intermediari ai seriei izomorfe albit – a. Ex. An10-30 – oligoclaz, An30-50 – andezin, An50-70 – labrador, An70-90 – bytownit.

ANORTÍT (< fr. {i}; {s} gr. an- „fără” + orhos „drept”) s. n. Feldspat plagioclaz, bogat în calciu, de culoare alb-roșiatică, cenușiu, cu luciu sticlos. Este întîlnit în geode, în unele bombe vulcanice și în rocile magmatice ultrabazice. Se utilizează ca fondant la fabricarea porțelanului și faianței.