11 definiții pentru anormalitate

anormalitáte sf [At: DEX2 / Pl: ~tăți / E: anormal + -itate] 1-3 Situație a ceea ce este anormal (1-3). 4-5 Stare de fapt anormală (1-2).

ANORMALITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate.

ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate.

ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate. – Din anormal.

anormalitáte s. f., g.-d. art. anormalitắții

anormalitáte s. f., g.-d. art. anormalității

ANORMALITÁTE s. v. infirmitate, invaliditate.

Anormalitate ≠ normalitate

ANORMALITÁTE s.f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate; anomalie. [< anormal + -itate].

ANORMALITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi anormal; anomalie. (< anormal + – itate)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

anormalitáte s. v. INFIRMITATE. INVALIDITATE.

Intrare: anormalitate
anormalitate
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anormalitate anormalitatea
plural
genitiv-dativ singular anormalități anormalității
plural
vocativ singular
plural