11 definiții pentru anormalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anormalitate sf [At: DEX2 / Pl: ~tăți / E: anormal + -itate] 1-3 Situație a ceea ce este anormal (1-3). 4-5 Stare de fapt anormală (1-2).

ANORMALITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate.

ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate.

ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate. – Din anormal.

ANORMALITÁTE s.f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate; anomalie. [< anormal + -itate].

ANORMALITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi anormal; anomalie. (< anormal + – itate)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anormalitáte s. f., g.-d. art. anormalitắții

anormalitáte s. f., g.-d. art. anormalității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANORMALITÁTE s. v. infirmitate, invaliditate.

anormalitate s. v. INFIRMITATE. INVALIDITATE.

Anormalitate ≠ normalitate

Intrare: anormalitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anormalitate
  • anormalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • anormalități
  • anormalității
plural
vocativ singular
plural

anormalitate

etimologie:

  • Anormal + sufix -itate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN