3 definiții pentru anominație

anomináție s. f., g.-d. art. anomináției

ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].

ANOMINÁȚIE s. f. figură de stil, constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. (< fr. annomination)

Intrare: anominație
anominație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anominație anominația
plural
genitiv-dativ singular anominații anominației
plural
vocativ singular
plural