anód sm [At: LTR / Pl: ~ozi / E: fr anode] Element pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.

ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Variantă: anódă, anode, s. f.

ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Fr. anode (< gr.).

anod s. m. electrod al unui dispozitiv electric polarizat înspre care circulă curentul electric (și dinspre care fluxul de electroni iese). Din fr. anode.

ANÓD s.m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. [< fr. anode].

ANÓD s. m. electrod pozitiv. (< fr. anode)

ANÓD ~zi m. Electrod pozitiv. /<fr. anode

ANÓDĂ s. f. v. anod.

*anódă adj. f. (vgr. aná, în sus, și odós, drum). Fiz. Placă anodă, se cheamă așa o placă pusă într’o butelie vidă legată de un fir electric. Cînd vidu nu e complet, ĭa emite o lumină roșie violetă care merge descrescînd spre placa catodă.

anód s. m., pl. anózi

anód s. m., pl. anózi

ANÓD s. (FIZ.) pol pozitiv, (înv.) placă.

ANOD s. (FIZ.) pol pozitiv, (înv.) placă.

Anod ≠ catod