14 definiții pentru animalitate

ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. – Din fr. animalité.

ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. – Din fr. animalité.

ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare de animal; lipsă de simțire, de omenie.

ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal1 (2). – Fr. animalité.

animalitáte s. f., g.-d. art. animalitắții

animalitáte s. f., g.-d. art. animalității

animalitáte sf [At: DA / E: fr animalité] 1 Stare de animal (1). 2 Comportament de animal (1). 3 Lipsă de bun-simț. 4 Lipsă de omenie.

ANIMALITÁTE s. v. bestialitate.

ANIMALITÁTE s.f. Stare, atitudine, comportare de animal; lipsă de simțire, de omenie. [Cf. fr. animalité].

ANIMALITÁTE s. f. stare, comportare de animal; (fig.) lipsă de simțire, de omenie. (< fr. animalité, lat. animalitas)

ANIMALITÁTE f. 1) Comportare brutală; atitudine de animal. 2) Lipsă de bun-simț, de omenie; dobitocie. /<fr. animalité

*animalitáte f. (d. animal; fr. animalité). Ceĭa ce constitue animalu, calitatea de animal. Fig. Starea omuluĭ îndobitocit: animalitatea unuĭ bețiv.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANIMALITÁTE s. bestialitate, ferocitate, sălbăticie. (~ comportării lui.)

Intrare: animalitate
animalitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular animalitate animalitatea
plural
genitiv-dativ singular animalități animalității
plural
vocativ singular
plural