6 intrări

Articole pe această temă:

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anglo- Element prim de compunere frecvent în neologisme (v. anglofil, anglofob, angloman) și în formații ocazionale, arătând că, în conținutul noțiunii exprimate prin cuvântul respectiv, intră ideea de „ englez”. etimologie lipsă în original

ANGLO- Element de compunere însemnând „englez”, care servește la formarea unor substantive. – Din fr., engl. anglo-.

ANGLO- elem. „englez” (< fr., engl. anglo-)

anglo-saxon, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr anglo-saxon] 1 smp Nume generic al populațiilor germanice care au invadat Anglia în sec. V, întemeind o serie de regate. 2 sm Nume generic al popoarelor de origine engleză răspândite în Marea Britanie, în coloniile engleze și în Statele Unite ale Americii. 3-4 a Care aparține anglo-saxonilor (1-2). 5 sf, a (Șîs Limbă ~ă) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în secolele VIII-XII Si: engleza veche.

ÁNGLO-AMERICANÍSM, anglo-americanisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție proprii limbii vorbite în SUA. – Anglo- + americanism.

ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV. modificată

ÁNGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații; p. ext. locuitor de origine engleză din Commonwealth sau din SUA. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în sec. VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.

ANGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ Limbă anglo-saxonă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în secolele VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.

ANGLO-NORMÁND s. n. dialect francez vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii. (< fr. anglo-normand)

ANGLO-SAXÓN, -Ă I. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-VI. II. adj. care aparține anglo-saxonilor. ♦ limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche. (< fr. anglo-saxon)

Anglo-Saxoni pl. Saxoni și Angli cari întemeiară în Britania-Mare cele șapte regate sau Eptarhia (sec. V și VI).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*ánglo-americanísm s. n., pl. ánglo-americanísme

ánglo-saxón s. m., adj. → saxon

Intrare: anglo
prefix (I7-P)
  • anglo
Intrare: anglo-americanism
anglo-americanism substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anglo-americanism
  • anglo-americanismul
plural
genitiv-dativ singular
  • anglo-americanism
  • anglo-americanismului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: anglo-normand
anglo-normand adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anglo-normand
  • anglo-normandul
  • anglo-normandă
  • anglo-normanda
plural
  • anglo-normanzi
  • anglo-normanzii
  • anglo-normande
  • anglo-normandele
genitiv-dativ singular
  • anglo-normand
  • anglo-normandului
  • anglo-normande
  • anglo-normandei
plural
  • anglo-normanzi
  • anglo-normanzilor
  • anglo-normande
  • anglo-normandelor
vocativ singular
plural
Intrare: anglo-saxon (adj.)
anglo-saxon1 (adj.) adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anglo-saxon
  • anglo-saxonul
  • anglo-saxon
  • anglo-saxonul
plural
  • anglo-saxoni
  • anglo-saxonii
  • anglo-saxoni
  • anglo-saxonii
genitiv-dativ singular
  • anglo-saxon
  • anglo-saxonului
  • anglo-saxon
  • anglo-saxonului
plural
  • anglo-saxoni
  • anglo-saxonilor
  • anglo-saxoni
  • anglo-saxonilor
vocativ singular
plural
Intrare: anglo-saxon (s.m.)
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anglo-saxon
  • anglo-saxonul
plural
  • anglo-saxoni
  • anglo-saxonii
genitiv-dativ singular
  • anglo-saxon
  • anglo-saxonului
plural
  • anglo-saxoni
  • anglo-saxonilor
vocativ singular
  • anglo-saxon
plural
  • anglo-saxoni
Intrare: anglo-saxonă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anglo-saxo
  • anglo-saxona
plural
  • anglo-saxone
  • anglo-saxonele
genitiv-dativ singular
  • anglo-saxone
  • anglo-saxonei
plural
  • anglo-saxone
  • anglo-saxonelor
vocativ singular
  • anglo-saxo
plural
  • anglo-saxone

anglo

  • 1. Element de compunere însemnând „englez”, care servește la formarea unor substantive.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

anglo-americanism

  • 1. Cuvânt, expresie, construcție proprii limbii vorbite în SUA.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Anglo- + americanism
    surse: DEX '09

anglo-normand

  • 1. Care reunește elemente engleze și normande.
    surse: DEX '09
  • 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066).
    surse: DEX '09

etimologie:

anglo-saxon (adj.)

etimologie:

anglo-saxon, -ă (persoană) anglo-saxon anglo-saxonă

  • 1. (la) plural Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în secolele V-VI.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. (la) singular Persoană care face parte din una dintre aceste populații.
      surse: DEX '09
      • 1.1.1. prin extensiune Locuitor de origine engleză din Commonwealth sau din SUA.
        surse: DEX '09

etimologie: