angină angor pectoris anghină pectoris angor

angină

  • 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DN Șăineanu, ed. VI un exemplu
    exemple
    • Într-o zi de iarnă Emilia a murit de anghină ori de scarlatină. IBRĂILEANU, A. 49.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Anghină difterică = difterie
      surse: DLRLC
  • 2. Angină pectorală (sau de piept) = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DN (în) sintagmă sinonime: angor

etimologie:

angor

etimologie:

12 definiții

angínă sf [At: N. LEON, MED. 122 / Pl: ~ne / V: (pop) -ghină / E: fr angine] 1 (Med) Boală infecțioasă constând din inflamarea (cu sau fară membrane false) a mucoasei gâtului și a faringelui Si: (pop) gâlci, bolje, șopârlaiță, șopârlaița cea rea. 2 (Îs) -pectorală (sau de piept) Boală cauzată de alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare în regiunea inimii (însoțită de dureri), care provoacă accese de înăbușire și chiar asfixie. 3 (Reg; îf anghină) Difterie.

angínă (angíne), s. f. – Inflamație a gîtului. – Var. anghină. Fr. angine; var., din ngr. ἀγϰίνη.

*angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.

anghínă1 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ne / E: fr sau ger Nankin (oraș din China)] (Cmr; înv) Pânză tare de bumbac (de cânepă), mai ales de culoarea gălbuie a pânzei neînălbite, întrebuințată, îndeosebi, pentru învelitorile în care se bagă fulgii în perne Si: nanchin Cf anghinet.

anghínă2 sf vz angină

ANGHÍNĂ s. v. scarlatină.

ANGHÍNĂ s. 1. (înv.) coracă. 2. anghină difterică v. difterie.

anghínă, s. f. – Nanchin, țesătură de bumbac. De la Nankin, oraș din China, prin intermediul pronunțării ngr. (Hasdeu 1200). Este cuvînt înv., astăzi se folosește mai mult nankin, din fr.

anghínă s.f. (înv. și reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin

anghină f. pânză groasă de cânepă. [V. nanchin].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANGHÍNĂ s. (MED.). 1. (înv.) corácă. 2. anghină diftericá = difterie, (pop.) șopîrláiță, (reg.) bólfă, (Transilv. și Maram.) șopîrláriță.

Intrare: angină
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular angi angina
plural angine anginele
genitiv-dativ singular angine anginei
plural angine anginelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular angor pectoris
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anghi anghina
plural anghine anghinele
genitiv-dativ singular anghine anghinei
plural anghine anghinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular angor
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

20 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ANGÍNĂ, angine, s. f. 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În sintagma) Angină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor. [Var.: (pop.) anghínă s. f.] – Din fr. angine, lat. angina.

ANGÍNĂ, angine, s. f. 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În sintagma) Angină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor. [Var.: (pop.) anghínă s. f.] – Din fr. angine, lat. angina.

ANGÍNĂ s. f. v. anghină.

!angínă s. f., g.-d. art. angínei; pl. angíne

ANGÍNĂ s.f. v. anghină.

ANGÍNĂ s. f. elem. anghină.

ANGHÍNĂ s. f. v. angină.

ANGHÍNĂ s. f. v. angină.

ÁNGOR s. f. (Și în sintagma angor pectoris) Angină pectorală. – Din fr., lat. angor.

ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gîtului, care împiedică înghițirea și respirația. Într-o zi de iarnă Emilia a murit de anghină ori de scarlatină. IBRĂILEANU, A. 49. Anghină difterică = difterie. 2. (Numai în expr.) Anghină pectorală (sau de piept) = boală de origine neuro-cardiacă, care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. – Variantă: angínă s. f.

ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului, care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În expr.) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. – Fr. angine (lat. lit. angina).

ángor péctoris (lat.) s. f.

anghínă/angínă s. f., g.-d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne

ANGHÍNĂ s.f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți. 2.Anghină pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și prin dureri în regiunea inimii. [Pl. -ne, var. angină s.f. / < fr. angine, cf. germ. Angine, lat. angina < angere – a înăbuși].

ANGHÍNĂ/ANGÍNĂ s. f. 1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor. 2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii. (< fr. angine, lat. angina)

ÁNGOR s. n. anghină. (< fr., lat. angor)

ANGHÍNĂ f. Inflamație a faringelui și a amigdalelor. ◊ ~ pectorală boală care se manifestă prin dureri în regiunea inimii și prin accese de sufocare. [G.-D. anghinei; Var. angină] /<fr. angine, lat. angina

anghină f. inflamațiunea gâtlejului (= fr. angine).