2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anghinare sf [At: POP, ap. HEM 1200 / V: -ghinar, -ghenar, -ghenariu sm, -ră, -ghen-, -ghenară / E: ngr νγρ ὰγχινάρα] (Bot) 1 Plantă erbacee spinoasă, din familia compozitelor, cu frunze mari, spinoase și flori roșii-violacee, originară din regiunea mediteraneană și cultivată ca plantă culinară pentru solzii cărnoși și receptaculul floral care sunt foarte pufoși (Cynara scolymus). 2 (Îc) ~ră-sălbatică Scai măgăresc. 3 (Îc) Anghenare-mică Bardon. 4 (Îc) -a-oilor Plantă erbacee din familia compozitelor, cu rizomul gros, flori galben-aurii, reunite într-un capitul; crește prin pășunile regiunii alpine prin iulie-august (Hypochaeris uniflora).

ANGHINÁRE1, anghinare, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari, crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára.[1] modificată

  1. 1. În original acc. greșit anghínare. LauraGellner

ANGHINÁRE s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára.

ANGHINÁRE, anghinări, s. f. Plantă erbacee spinoasă, din familia compozeelor, cultivată pentru solzii cărnoși ai învelișului inflorescenței, care sînt comestibili ca și miezul (Cynara scolymus). Foicică d-anghinare, Cît mi-e Argeșul de mare, Haz ca Săbărelul n-are. La HEM.

ANGHINÁRE s. f. Plantă erbacee spinoasă cultivată pentru inflorescența sa, care este, în parte, comestibilă (Cynara scolymus). – Ngr. ankinara.

ANGHINÁRE f. Plantă erbacee cu frunze mari, spinoase, cu flori roșii-violete, care este folosită în alimentație și în industria farmaceutică. [G.-D. anghinarei] /<ngr. ankinára

anghináre f., pl. ărĭ (ngr. anginára, d. vgr. kinára; turc. enginar). O plantă culinară din familia compuselor (cinara scólymus). Înainte de a se deschide, floarea eĭ are aspectu uneĭ bombe cu solzĭ. Aceștĭ solzĭ îs bunĭ de mîncat.

anghináră sf vz anghinare

anghinară f. plantă culinară, constitue o excelentă legumă (Cynara scolymus). [Gr. mod. ANKINÀRA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei; pl. anghináre

anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANGHINÁRE s. (BOT.; Cynara scolymus) (rar) scolim, (reg.) carciofoi.

ANGHINARE s. (BOT.; Cynara scolymus) (rar) scolim, (reg.) carciofoi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

anghináră (-re), s. f. – Plantă erbacee medicinală. – Mr. anghinare. Ngr. ἀγϰινάρα (Lokotsch 565; Gáldi 148); cf. tc. enginar, alb. hinarë, bg. anginár.

Intrare: anghinare
anghinare (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anghinare
  • anghinarea
plural
  • anghinare
  • anghinarele
genitiv-dativ singular
  • anghinare
  • anghinarei
plural
  • anghinare
  • anghinarelor
vocativ singular
plural
anghinare (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: MDO, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anghinare
  • anghinarea
plural
  • anghinări
  • anghinările
genitiv-dativ singular
  • anghinări
  • anghinării
plural
  • anghinări
  • anghinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anghinară
anghinară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anghina
  • anghinara
plural
  • anghinare
  • anghinarele
genitiv-dativ singular
  • anghinare
  • anghinarei
plural
  • anghinare
  • anghinarelor
vocativ singular
plural