anevrism sm [At: DA / Pl: ~e / E: fr anévrisme] (Med) Dilatare patologică a pereților unei artere sau ai inimii.

*ANEVRISM (pl. -me) sn. 🩺 Umflătură plină cu sînge lichid sau coagulat, produsă în pereții unei artere și comunicînd cu ea; ruperea ei pricinuește moartea (🖼 127) [fr. < gr.].

ANEVRISM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unei artere.

ANEVRISM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unei artere. – Fr. anévrisme (< gr.).

ANEVRISM s.n. Dilatare patologică a pereților unei artere. [< fr. anévrisme, cf. gr. aneurysma – dilatare].

ANEVRISM s. n. (med.) dilatare patologică a pereților unei artere. (< fr. anévrisme)

ANEVRISM ~e n. Boală care constă în dilatarea patologică a unui vas sangvin. /<fr. anévrisme

anevrism n. 1. umflare prin dilatațiune a unei artere; 2. dilatarea bolnăvicioasă a inimei.

*anevrízm n., pl. e (fr. anévrisme, d. vgr. [după pronunțarea ngr.] aneúrisma, dilatare). Med. Unflătură a uneĭ artere într’un punct oare-care. (Această unflătură se umple de sînge lichid orĭ coagulat, ĭar dacă, în urma uneĭ emoțiunĭ saŭ încordărĭ, se rupe, moartea se produce fulgerător). – Maĭ bine ar fi anevrizmă, ca prizmă, sofizmă, agheazmă ș. a.

anevrism (desp. -ne-vrism) s. n., pl. anevrisme

anevrism (-ne-vrism) s. n., pl. anevrisme

anevrism s. n. (sil. -vrism), pl. anevrisme

anevrism.