11 definiții pentru anemostat

anemostát sn [At: DEX2/ Pl: -e / E: fr anémostat] Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalație de încălzire centrală în încăperi.

ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalație de încălzire centrală în încăperi. – Din fr. anémostat.

ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalație de încălzire centrală în încăperi. – Din fr. anémostat.

ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat întrebuințat, în încălzirea centrală cu aer cald, la difuzarea aerului în încăperi.

ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat care, în instalațiile de încălzire centrală cu aer cald, difuzează aerul în locuințe. – Fr. anémostat (< gr.).

!anemostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. anemostáte

anemostát s. n. (sil. mf. -stat), pl. anemostáte

ANEMOSTÁT s.n. Aparat folosit la încălzirea centrală cu aer cald pentru difuzarea aerului în încăperi. [< fr. anémostat, cf. gr. anemos – vânt, lat. stare – a sta].

ANEMOSTÁT s. n. aparat pentru difuzarea aerului cald în încăperi. (< fr. anémostat)

ANEMOSTÁT ~e n. Aparat pentru difuzarea aerului cald de la o instalație de încălzire centrală la încăperi. /<fr. anémostat


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANEMO- „vînt, curent de aer, eolian”. ◊ gr. anemos „vînt” > fr. anémo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. anemo-.~core ( ~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale căror semințe sau fructe sînt răspîndite prin intermediul vîntului; ~corie (~chorie) (v. -corie2), s. f., împrăștiere a sporilor, semințelor sau fructelor cu ajutorul vîntului; ~entomofilie (v. entomo-, v. -filie1), s. f., polenizare prin intermediul vîntului și al insectelor; ~file (v. -fil1) adj., s. f. pl., (plante) ale căror flori se polenizează prin intermediul vîntului; sin. anemogame; ~filie (v. -filie1), s. f., polenizare realizată prin intermediul vîntului; sin. anemogamie; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante ale căror flori se polenizează cu ajutorul vîntului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de curenții de aer; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., anemofile*; ~gamie (v. -gamie), s. f., anemofilie*; ~gen (v. -gen1), adj., care este produs de vînt; ~graf (v. -graf), s. n., anemometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea vînturilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată la anemograf; ~hidrocor (v. hidro-1, v. -cor), adj., care se răspîndește prin intermediul vîntului și al apei; ~lit (v. -lit1), s. n., formație concreționară deviată din galeriile subterane; ~metrie (v. -metrie1), s. f., știință care studiază măsurarea vitezei curenților de aer sau a gazelor în conducte; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument pentru măsurarea vitezei, a puterii și a direcției vînturilor. 2. Aparat care servește la măsurarea vitezei fluidelor gazoase în conducte; ~mirmecocor (v. mirmeco-, v. -cor), adj., care se răspîndește prin intermediul vîntului și al furnicilor; ~morfie (v. -morfie), s. f., conformație specială a plantelor de a se apăra împotriva acțiunii vînturilor; sin. anemomorfoză; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., anemomorfie*; ~scop (v. -scop), s. n., instrument care indică direcția vîntului; sin. giruetă; ~spore (v. -spor), s. f. pl., plante ale căror semințe sînt răspîndite cu ajutorul vîntului; ~stat (v. -stat), s. n., aparat utilizat la difuzarea aerului în încăperi înzestrate cu calorifere; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de apărare a plantelor împotriva curenților de aer; ~trop (v. -trop), s. n., motor eolian; ~tropic (v. -tropic), adj., referitor la curbarea organelor vegetale sub acțiunea curenților de aer; ~zoocor (v. zoo-, v. -cor), adj., care se răspîndește prin intermediul vîntului și al animalelor.

Intrare: anemostat
anemostat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anemostat anemostatul
plural anemostate anemostatele
genitiv-dativ singular anemostat anemostatului
plural anemostate anemostatelor
vocativ singular
plural