15 definiții pentru anemoscop

ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. – Din fr. anémoscope.

ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. – Din fr. anémoscope.

ANEMOSCÓP, anemoscoape s. n. Instrument care indică direcția vîntului.

ANEMOSCÓP, anamoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului. – Fr. anémoscope (< gr.).

!anemoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. anemoscoápe

anemoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. anemoscoápe

anemoscóp sn [At: DA / Pl: ~oape / E: fr anémoscope] (Met) Instrument care indică direcția vântului Si: giruetă.

ANEMOSCÓP s. v. giruetă.

ANEMOSCÓP s.n. Instrument indicator al direcției vântului. [< fr. anémoscope, cf. gr. anemos – vânt, skopein – a privi].

ANEMOSCÓP s. n. giruetă. (< fr. anémoscope)

ANEMOSCÓP ~oápe n. Instrument care indică direcția vântului. /<fr. anémoscope

*anemoscóp n., pl. oape (vgr. ánemos, vînt, și skopéo, privesc). Instrument care arată direcțiunea vîntuluĭ, cum e sfîrleaza.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANEMOSCÓP s. (MET.) giruetă. (Cu ~ se determină direcția vîntului.)

ANEMOSCOP aparat care arată direcția vântului.

ANEMO- „vînt, curent de aer, eolian”. ◊ gr. anemos „vînt” > fr. anémo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. anemo-.~core ( ~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale căror semințe sau fructe sînt răspîndite prin intermediul vîntului; ~corie (~chorie) (v. -corie2), s. f., împrăștiere a sporilor, semințelor sau fructelor cu ajutorul vîntului; ~entomofilie (v. entomo-, v. -filie1), s. f., polenizare prin intermediul vîntului și al insectelor; ~file (v. -fil1) adj., s. f. pl., (plante) ale căror flori se polenizează prin intermediul vîntului; sin. anemogame; ~filie (v. -filie1), s. f., polenizare realizată prin intermediul vîntului; sin. anemogamie; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante ale căror flori se polenizează cu ajutorul vîntului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de curenții de aer; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., anemofile*; ~gamie (v. -gamie), s. f., anemofilie*; ~gen (v. -gen1), adj., care este produs de vînt; ~graf (v. -graf), s. n., anemometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea vînturilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată la anemograf; ~hidrocor (v. hidro-1, v. -cor), adj., care se răspîndește prin intermediul vîntului și al apei; ~lit (v. -lit1), s. n., formație concreționară deviată din galeriile subterane; ~metrie (v. -metrie1), s. f., știință care studiază măsurarea vitezei curenților de aer sau a gazelor în conducte; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument pentru măsurarea vitezei, a puterii și a direcției vînturilor. 2. Aparat care servește la măsurarea vitezei fluidelor gazoase în conducte; ~mirmecocor (v. mirmeco-, v. -cor), adj., care se răspîndește prin intermediul vîntului și al furnicilor; ~morfie (v. -morfie), s. f., conformație specială a plantelor de a se apăra împotriva acțiunii vînturilor; sin. anemomorfoză; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., anemomorfie*; ~scop (v. -scop), s. n., instrument care indică direcția vîntului; sin. giruetă; ~spore (v. -spor), s. f. pl., plante ale căror semințe sînt răspîndite cu ajutorul vîntului; ~stat (v. -stat), s. n., aparat utilizat la difuzarea aerului în încăperi înzestrate cu calorifere; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de apărare a plantelor împotriva curenților de aer; ~trop (v. -trop), s. n., motor eolian; ~tropic (v. -tropic), adj., referitor la curbarea organelor vegetale sub acțiunea curenților de aer; ~zoocor (v. zoo-, v. -cor), adj., care se răspîndește prin intermediul vîntului și al animalelor.

Intrare: anemoscop
anemoscop substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anemoscop anemoscopul
plural anemoscoape anemoscoapele
genitiv-dativ singular anemoscop anemoscopului
plural anemoscoape anemoscoapelor
vocativ singular
plural