3 intrări

Articole pe această temă:

65 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anemónă sf [At: BRANDZA, FL. 25 / Pl: -ne / E: fr anémone] 1 (Bot; reg) Dedițel (Pulsatilla montana) 2 (Zlg; îc) ~de mare Actinie {Actinia).

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

OÍȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță.

PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor (Anemone ranunculoides).Paști + suf. -iță.

POPÍLNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popấlnic, pochívnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. Dedițel. 2. (Numai în expr.) Anemonă-de-mare = actinie. Anemonele-de-mare... Adînc sub undele amare. Vor țese lumea lor suavă. BENIUC, V. 69.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona).

anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne

anemónă-de-máre (animal) s. f., g.-d. art. anemónei-de-máre; pl. anemóne-de-máre

anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne

oíță s. f., g.-d. art. oíței; pl. oíțe

păștíță s. f., g.-d. art. păștíței; pl. păștíțe

popílnic s. m., pl. popílnici

ANEMONĂ-DE-MÁRE s. v. actinie.

OÍȚĂ s. 1. (ZOOL.) (pop.) oișoară. 2. (BOT.; Anemone silvestris) (reg.) dediței-de-pădure (pl.), dediței-sălbatici (pl.).

OÍȚĂ s. v. floarea-paștelui, pâinișoară, scatiu, sisinei, sticlete.

PĂȘTÍȚĂ s. v. floarea-paștelui.

PĂȘTÍȚĂ s. (BOT.; Anemone ranunculoides) găinușă, gălbenele (pl.), dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pâinea-paștelui.

Intrare: anemonă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anemo anemona
plural anemone anemonele
genitiv-dativ singular anemone anemonei
plural anemone anemonelor
vocativ singular
plural
Intrare: anemone
anemone
Intrare: anemonă-de-mare
anemonă-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anemonă-de-mare anemona-de-mare
plural anemone-de-mare anemonele-de-mare
genitiv-dativ singular anemone-de-mare anemonei-de-mare
plural anemone-de-mare anemonelor-de-mare
vocativ singular
plural