ANEMONĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

anemonă sf [At: BRANDZA, FL. 25 / Pl: ~ne / E: fr anémone] 1 (Bot; reg) Dedițel (Pulsatilla montana) 2 (Zlg; îc) ~ de mare Actinie (Actinia).

ANEMONĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

OIȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță.

PĂȘTIȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor (Anemone ranunculoides). – Paști + suf. -iță.

POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popâlnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

ANEMONĂ, anemone, s. f. 1. Dedițel. 2. (Numai în expr.) Anemonă-de-mare = actinie. Anemonele-de-mare... Adînc sub undele amare. Vor țese lumea lor suavă. BENIUC, V. 69.

ANEMONĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona).

ANEMONĂ s.f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete; (pop.) dedițel. ◊ Anemonă de mare = actinie. [< fr. anémone, cf. it. anemone, lat. anemona].

ANEMONĂ s. f. 1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel. 2. ~-de-mare = actinie. (< fr. anémone, lat., gr. anemone)

ANEMONĂ ~e f. Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori mari de diferite culori, spontană sau cultivată ca plantă decorativă. /<fr. anémone, lat. anemona

OIȚĂ ~e f. (diminutiv de la oaie) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze adânc crestate, cu flori mari, albe sau galbene, și cu fructe păroase; popilnic-iepuresc; floarea-vântului; floarea-paștelui. /oaie + suf. ~iță

PĂȘTIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, scundă, având frunze lunguiețe și flori de culoare galbenă-aurie, acoperite pe din afară cu peri moi, care crește prin locuri umbroase. /Paști + suf. ~iță

POPILNIC ~ci m. Plantă erbacee toxică, cu tulpină scurtă, având două frunze mari, rotunde, și o floare de culoare roșie-închisă, al cărei rizom se folosește în scopuri medicinale. /cf. pol. kopytnik, sb. kopitnik

anemonă f. plantă cu flori de colori variate, numită popular dedețel.

*anemónă f., pl. e (vgr. anemóne, d. ánemos, vînt). Bot. Numele maĭ multor plante ranunculacee (dedițelu, păștița). V. brebenel.

anemonă (plantă) s. f., g.-d. art. anemonei; pl. anemone

anemonă-de-mare (animal) s. f., g.-d. art. anemonei-de-mare; pl. anemone-de-mare

anemonă s. f., g.-d. art. anemonei; pl. anemone

anemonă-de-mare (animal) s. f., g.-d. art. anemonei-de-mare; pl. anemone-de-mare

anemonă s. f., g.-d. art. anemonei; pl. anemone

anemonă-de-mare s. f.

oiță s. f., g.-d. art. oiței; pl. oițe

păștiță s. f., g.-d. art. păștiței; pl. păștițe

popilnic s. m., pl. popilnici

ANEMONE L., DEDITEI, FLOAREA VÎNTULUI, ANEMONE, fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile temperate și reci ale emisferei nordice, cca 130 de specii, erbacee, perene, rizomatoase sau tuberculiforme, cu talie mică, mijlocie și înaltă. Frunzele bazale sînt așezate în rozetă, asemănătoare cu cele involucrale (pînă la 4) așezate în verticil, mari, adînc-divizate sau ternate și situate la o oarecare distanță de floare. Flori hermafrodite, actinomorfe, fără pinten, de culori vii, simple sau duble, sepale petaloide pînă la 20, stamine numeroase, libere.

Anemone acutiloba (DC.) Laws. (syn. Hepatica acutiloba DC.). Specie care înflorește primăvara devreme. Flori albe, roz sau albastre, pe tije acoperite cu perișori. Frunze verzi, trilobate. Plantă cu creștere în formă de tufă, înaltă pînă la 15 cm.

Anemone albana Stev. (syn. Pulsatilla albana Bereht. et Presl.). Specie care înflorește la mijlocul primăverii. Flori roșii-maro-închis, alburii, galbene sau albastre-deschise. Frunze duble, tripenate. Plantă înaltă pînă la 15 cm.

Anemone alpina L. (syn. Pulsatilla alpina Schrank). Specie care înflorește vara. Flori singulare (6 foliole întinse, eliptice), în interior albe, în afară violete, păroase, stamine galbene. Frunze dublu-penat-compuse, cu peri scurți, cele ale involucrului și lung-păroase, celelalte. Plantă înaltă pînă la 0,30 m, erbacee, perenă.

Anemone altaica Fisch. Specie ce înflorește primăvara devreme. Flori cu 10-12 foliole înguste, albe pe dinăuntru și violete sau albastre pe dinafară. Plantă înaltă pînă la 15 cm.

Anemone angulosa Lam. [syn. A. transsylvanica (Fuss) Heuffel; Hepatica angulosa (Lam.) DC.; Hepatica transsylvanica Fuss]. Specie ce înflorește primăvara devreme. Flori albastre. Frunze cu 5 lobi, păroase.

Anemone baicalensis Turcs. Specie ce înflorește la sfîrșitul primăverii. Flori (6 foliole) păroase la exterior. Frunze lobate cu perișori denși pe ambele părți. Plantă înaltă de 20-25 cm.

Anemone baldensis L. Specie ce înflorește vara. Flori albe (8-10 foliole) cu perișori în exterior. Frunze cu 3 diviziuni. Tulpină înaltă pînă la 12 cm, acoperită cu perișori fini.

Anemone blanda Schinz et Kotschy. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori stelate cu diametrul de 5 cm, albe, roz, mov și albastre cu centrul galben, pe tije înalte pînă la 15 cm (Pl. 6, fig. 33).

Anemone caroliniana Walt. Specie care înflorește primăvara. Flori (pînă la 20 foliole păroase la exterior) roșii pînă la albe. Tulpina înaltă pînă la 25 cm.

Anemone coerulea DC. Specie care înflorește primăvara. Flori (5 foliole lat-eliptice) 1-3, albe, iar în exterior albastre. Tulpină înaltă pînă la 20 cm.

Anemone coronaria L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (6-8 foliole, late, ovate, încercuind numeroasele stamine, cu antere lucioase, negre-catifelate, albe, roz, roșii-viu, albastre, mov, stacojii, unicolore sau panașate) simple sau duble, dispuse terminal, pe o tijă păroasă, înaltă pînă la 0,30 m, prevăzută, la o oarecare distanță de baza florii, cu un guleraș format din cîteva frunze verzi, mici, fidate la vîrf. Frunze bazale cu pețioli, palmat-sectate, cu lobii fin divizați. Rizom tuberos. A dat cele mai multe varietăți și soiuri. Necesită căldură, soare și protejare contra frigului. Se utilizează mult în cultura forțată, excelentă pentru flori tăiate. Se înmulțește prin tuberculi și semințe (Pl. 6, fig. 34).

Anemone dichotoma Michx. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe (foliole 5, alungite), în racem, dispuse terminal pe tijele ramificate ce ating 60 cm înălțime.

Anemone halleri All. (syn. Pulsatilla halleri Willd.). Specie care înflorește vara. Flori (foliole 5) violete, pe dinafară cu perișori mătăsoși, singulare în vîrful unei tije înalte pînă la 32 cm.

Anemone hepatica L. (syn. Hepatica triloba Gilib.: H. nobilis Schreb.). Specie ce înflorește primăvara devreme. Flori (foliole pînă la 9) violete-albastre, la exterior luciocase. Frunzele involucrului 3, situate foarte aproape de baza florii, pe o tijă dreaptă de pînă la 14 cm înălțime, fin-păroasă. Frunzele taazale lucioase, coriacee, cu pețioli lungi, au 3 lobi întregi.

Anemone hupehensis Lemoine. Specie ce înflorește vara-toamna. Flori albe, mov sau carmin, roz-purpur, cu peri mătăsoși pe spate, cu diametrul ele cca 5 cm, simple sau învoalte, dispuse larg pe pedunculi lungi, pînă la 15, în umbelă. Frunze inegale, trilobate, dințate. Plantă înaltă pînă la 0,95 m, păroasă. Se poate înmulți prin butași si diviziune (Pl. 6, fig. 35).

Anemone leveillei Ulbr. Specie ce înflorește vara. Flori mici, albe, pe dinafară lila, dispuse terminal, pe tije înalte pînă la 0,60 m, larg ramificate.

Anemone mexicana H.B.K. Specie ce înflorește primăvara. Flori (foliole 4-6) albe pînă la roz, pe tije înalte pînă la 25 cm, cu perișori moi. Frunzele bazale 3-partite.

Anemone narcissiflora L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (pînă la 6 foliole invers-ovate, antere galbene) albe dispuse, pînă la 8, în umbelă, pe o tijă înaltă pînă la 40 cm. Frunze bazale palmat-3-5-partite. Plantă acoperită cu peri.

Anemone nemorosa L. Specie care înflorește primăvara. Flori (foliole pînă la 8) albe, la exterior deseori roșii, glabre, dispuse singular la vîrful unei tije înalte pînă la 25 cm. Frunzele bazale lung-pețiolate, 3-5-partite, adînc-dințate ca și frunzele involucrului. Plantă înaltă pînă la 25 cm, erbacee, perenă.

Anemone palmata L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (foliole pînă la 15, în exterior cu peri moi) galbene-aurii, dispuse singular sau cîte 2, în vîrful unei tije înalte pînă la 30 cm. Frunze bazale cordiforme, 3-5-lobate.

Anemone patens L. (syn. Pulsatilla patens Mill.). Specie care înflorește primăvara devreme. Flori albastre-violete cu stamine galbene, la exterior cu perișori, dispuse cîte una, terminal, pe o tijă înaltă pînă la 22 cm. Frunzele bazale cu 3 crestături.

Anemone pavonina Lam. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (foliole peste 20, antere negre) singulare cu diametrul pînă la 5 cm, în vîrful unei tije înalte pînă la 30 cm, roșii cu margini galbene, roșii cu ochi alb, roșii cu ochi negru, roz, mov. Frunze 3-5-partite.

Anemone polyanthes Don. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori albe (foliole 5), în racem. Frunze dințate pe margini, cele bazale cu pețioli lungi, 5-7 lobi lați, cu perișori argintii, compacți. Frunzele superioare diferite, cu 3 lobi.

Anemone pratensis L. (syn. Pulsatilla pratensis Mill.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (foliole 6, la exterior dens-păroase, mătăsoase, st amine galbene) violete, în interior purpurii, campanulate, pendente, dispuse singular în vîrful unei tije înalte pînă la 30 cm. Frunze bipenat-sectate, lobii bazali și superiori liniari. Plantă perenă, erbacee, pubescentă.

Anemone pulsatilla L. (syn. Pulsatilla vulgaris Mill.). Specie care înflorește primăvara devreme. Flori (foliole 6, violete-închis sau deschis, pe partea exterioară cu perișori, stamine. galbene) mari, campanulate, dispuse singular la vîrful unei tije înalte pînă la 30 cm. Frunze tripenat-sectate, lobii liniari, acuți.

Anemone ranunculoides L. Specie ce înflorește primăvara. Flori 1-2 (foliole ovate pînă în 8), galbene, pubescente la exterior, dispuse terminal, pe o tulpină înaltă pînă la 20 cm, prevăzută imediat sub floare cu frunze involucrale, scurt-pețiolate, care, ca și cele bazale (lung-pețiolate), nu au luciu, uneori 5-partite, adînc-dințate.

Anemone richardsonii Hook. Specie ce înflorește primăvara-vara. Tijă unifloră (floare galbenă), înaltă pînă la 30 cm. Frunze bazale lung-pețiolate, 5-partite, dințate pe margini.

Anemone rivularis Buch. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori galbene (antere galbene), pe o tijă înaltă pînă la 1 m, păroasă. Frunze bazale lung-pețiolate, tripartite, păroase.

Anemone sylvestris L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (5 foliole albe, stamine galbene) cu diametrul pînă la 7 cm, ușor parfumate, cu peri mătăsoși la exterior. Tijă unifloră, păroasă, înaltă pînă la 0,50 m. Frunze radicale, palmate, cu 5 lobi, lung- pețiolate, acoperite cu perișori.

Anemone trifolia L. Specie care înflorește la sfîrșitul primăverii. Flori albe, pe tije înalte pînă la 24 cm. Frunze tripenate, zimțate.

Anemone vernalis L. (syn. Pulsatilla vernalis Mill.). Specie ce înflorește primăvara devreme. Flori (6 foliole, stamine verzi-gălbui) albe în interior, violete în exterior și cu peri galben-bronz denși. Frunze palmate, păroase.

Anemone vitifolia Buch.-Ham. Specie care înflorește la sfîrșitul verii-toamna. Flori albe (5 foliole acoperite cu perișori pe partea inferioară) dispuse în panicul. Tijă înaltă pînă la 1 m. Frunze cu pînă la 7 lobi.

Anemone x fulgens (DC.) Gay (A. hortensis X A. pavonina). Hibrid care înflorește primăvara. Flori (foliole peste 15) stelate, stacojii, stamine violete-închis cu centrul negru, cu diametrul pînă în 8 cm, pe tije înalte pînă la 0,30 m, dispuse terminal. Frunzele involucrului sesile, oblonge, întregi sau puțin incise.

ANEMONĂ-DE-MARE s. v. actinie.

OIȚĂ s. 1. (ZOOL.) (pop.) oișoară. 2. (BOT.; Anemone silvestris) (reg.) dediței-de-pădure (pl.), dediței-sălbatici (pl.).

OIȚĂ s. v. floarea-paștelui, pâinișoară, scatiu, sisinei, sticlete.

PĂȘTIȚĂ s. (BOT.; Anemone ranunculoides) găinușă, gălbenele (pl.), dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pâinea-paștelui.

PĂȘTIȚĂ s. v. floarea-paștelui.

POPILNIC s. (BOT.) 1. (Asarum europaeum) piperul-lupului, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii. 2. (Anemone hepatica) (reg.) breabăn, viorele (pl.), crucea-voinicului, floarea-paștilor, foaie-de-vioară, iarba-fiarelor, iarbă-trei-răi, trei-crai, trei-răi, trei-răi-boieresc.

ANEMONĂ-DE-MARE s. (ZOOL.; Actinia) actinie, dedițel-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

păștiță, păștițe, s.f. (reg.) 1. sărbătoarea religioasă a Paștilor. 2. (la pl.) Bunavestire. 3. Duminica Tomii (prima duminică după Paști); paștele mici. 4. plantă erbacee cu flori galbene-aurii; găinușă, gălbinele, floarea-paștilor.