2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anemiere sf [At: DA ms / V: (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: anemia] Slăbire din cauza anemiei.

ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia.V. anemia.

ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia.V. anemia.

ANEMIÉRE s. f. Faptul de a (s e) anemia; slăbire a organismului cauzată de anemie. – Pronunțat: -mi-e-.

ANEMIÉRE s. f. Faptul de a (se) anemia. [Pr.: -mi-e-]

ANEMIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) anemia. [Pron. -mi-e-. / < anemia].

anemiá [At: DA / Pzi: ~iéz / E: fr (s’)anémier] 1-2 vtr (A aduce sau) a ajunge într-o stare de slăbiciune, prin anemie. 3-4 vtr (Fig) (A face sau) a ajunge fără putere.

anemiare sf vz anemiere

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s’)anémier.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s’)anémier.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. A ajunge în stare de slăbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. S-a anemiat din cauza bolii.Tranz. Hrana proastă anemiază organismul. - Pronunțat: -mi-a.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Fr. (s’)anémier.

ANEMIÁ vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].

ANEMIÁ vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s’/anémier)

A SE ANEMIÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier

A ANEMIÁ ~éz tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier

*anemiéz v. tr. (d. anemie; fr. anémier). Med. Fac anemic. V. refl. Devin anemic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anemiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri

anemiére s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri

anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)

anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. anemiéze; ger. anemiínd (sil. -mi-ind)

anemia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. anemiază, 1 pl. anemiem, ger. anemiind)

Intrare: anemiere
  • silabație: -mi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anemiere
  • anemierea
plural
  • anemieri
  • anemierile
genitiv-dativ singular
  • anemieri
  • anemierii
plural
  • anemieri
  • anemierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anemiare
  • anemiarea
plural
  • anemieri
  • anemierile
genitiv-dativ singular
  • anemieri
  • anemierii
plural
  • anemieri
  • anemierilor
vocativ singular
plural
Intrare: anemia
  • silabație: -mi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anemia
  • anemiere
  • anemiat
  • anemiatu‑
  • anemiind
  • anemiindu‑
singular plural
  • anemia
  • anemiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anemiez
(să)
  • anemiez
  • anemiam
  • anemiai
  • anemiasem
a II-a (tu)
  • anemiezi
(să)
  • anemiezi
  • anemiai
  • anemiași
  • anemiaseși
a III-a (el, ea)
  • anemia
(să)
  • anemieze
  • anemia
  • anemie
  • anemiase
plural I (noi)
  • anemiem
(să)
  • anemiem
  • anemiam
  • anemiarăm
  • anemiaserăm
  • anemiasem
a II-a (voi)
  • anemiați
(să)
  • anemiați
  • anemiați
  • anemiarăți
  • anemiaserăți
  • anemiaseți
a III-a (ei, ele)
  • anemia
(să)
  • anemieze
  • anemiau
  • anemia
  • anemiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anemiere anemiare

  • 1. Faptul de a (se) anemia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi anemia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

anemia

  • 1. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • S-a anemiat din cauza bolii. Hrana proastă anemiază organismul.
      surse: DLRLC

etimologie: