3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANDROGEN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène.

androgen, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr androgène] 1 Care se referă la caracterele sexuale masculine. 2 Care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat.

ANDROGEN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizant. – Din fr. androgène.

ANDROGEN, -Ă adj., s.m. (Substanță) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. [< fr. androgène, cf. gr. aner – bărbat, gennan – a naște].

ANDROGEN, -Ă I. adj. (despre o femelă) care produce numai descendenți masculi. II. adj., s. m. (hormon) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. (< fr. androgène)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

androgen (referitor la caracterele sexuale masculine) adj. m., pl. androgeni; f. androge, pl. androgene

androgen (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgeni; f. androgenă, pl. androgene

androgen adj. m., pl. androgeni; f. sg. androgenă, pl. androgene

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANDRO- „bărbat, mascul, stamină”. ◊ gr. aner, andros „bărbat” > fr. andro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. andro-.~cefal (v. -cefal), adj., (despre o statuie de animal) cu cap de om; ~cit (v. -cit), s. n., celulă vegetativă care dă naștere unui anterozoid; sin. auxocit; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) care sînt răspîndite prin intermediul omului; ~dinam (v. -dinam), adj., (despre flori) care prezintă androdinamie; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., calitate a florilor hermafrodite cu stamine bine dezvoltate, dar cu stigmat redus; ~dioic (v. di-, v. -oic), adj., care produce numai flori mascule sau hermafrodite; ~fag (v. -fag), adj., care mănîncă oameni; ~fen (v. -fen), adj. (despre un organism) care produce celule sexuale mascule fenotipice; ~fil1 (v -fil1), adj., (despre un organism vegetal) care crește pe lîngă așezările omenești; ~fil2 (v. -fil2) s. n., 1. Frunză cu microspori. 2. Microsporofilă, organ foliar care produce microsporange 3. Stamina angiospermelor și a gimnospermelor; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante mascule din generația sexuată; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de sexul masculin; ~for (v. -for), s. m., 1. Suport al staminelor sau al anteridiilor. 2. Porțiune alungită a axei florale dintre periant și stamine, la florile mascule. 3. Tub format din filamentele staminale sudate, purtînd anterele; ~galactozemie (v. galacto-, v. -zemie), s. f., secreția și excreția laptelui de către glanda mamară masculină; ~gametange (v. gamet/o-, v. -ange), s. m., gametange care conține celule sexuale mascule; ~gametofor (v. gameto-, v. -for), s. n., plantă care poartă organele de reproducere mascule; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de copulație a gametului mascul cu cel femel; ~gen (v. -gen1), adj., s. m. și n., 1. adj., Referitor la organele sexuale masculine. 2. adj., Care produce în organism modificări cu caracter masculinizant. 3. s. m., Substanță hormonală care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. 4. s. n., Organ care produce celule sexuale masculine genotipice; ~genetic (v. -genetic), adj., 1. Rezultat prin andropogeneză. 2. Care produce numai descendenți masculi. 3. Care conține numai cromozomi de origine paternă; ~geneză (v. -geneză), s. f. 1. Proces de producere a hormonilor masculi. 2. Dezvoltare a unui organism dintr-o celulă care posedă numai material genetic patern; ~genie (v. -genie1), s. f., proces de reproducere a masculilor sau a caracterelor masculine; ~genoterapie (v. geno-1, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a hormonilor masculi; ~gin (v. -gin), adj., s. m., 1. adj., Care are caracterele ambelor sexe; sin. bisexuat, hermafrodit. 2. adj., Care are atît androceu, cît și gineceu. 3. adj., Care prezintă anteridii și oogoane pe aceeași hifă. 4. S. m. Individ de sex masculin care prezintă caractere sexuale secundare feminine; ~ginie (v. -ginie), s. f., 1. Anomalie congenitală care constă în prezența caracterelor sexuale secundare feminine la o persoană de sex masculin. 2. Prezență atît a florilor mascule, cît și a celor femele la toți indivizii unei specii, în cazul plantelor monoice. 3. Prezența oogoanelor și a anteridiilor pe aceeași hifă; ~ginofor (v. gino-, v. -for), s. n., suport al staminelor și ovarului, ca prelungire a axei florale deasupra periantului; ~ginoid (v. gino-, v. -id), s. m., individ de sexul masculin, la care segmentul inferior al aparatului genital a evoluat potrivit tipului feminin; ~goniu (v. -goniu), s. n., etapă inițială în formarea celulelor spermatice la plante; ~id (v. -id), adj., 1. adj., Cu caractere proprii sexului masculin. 2. adj., Cu înfățișare de bărbat. 3. s. m., Automat antropomorf; ~latrie (v. -latrie), s. f., divinizare a bărbatului; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f., (persoană) care practică androlatria; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine; ~mastie (v. -mastie), s. f., prezența la femei a unei mamele atrofiate; ~merogonie (v. mero-, v. -gonie), s. f., dezvoltare a unui fragment de ovul, prevăzut numai cu cromozomi paterni; ~mimetic (v. -mimetic), adj., s. n., (substanță) analoagă hormonului masculin; ~monoecie (v. mon/o-, v. -oecie), s. f., prezență pe același peduncul a unor flori parțial masculine și parțial hermafrodite; ~monoic (v. mon/o-, v. -oic), adj. (despre plante) care prezintă atît flori unisexuate masculine, cît și flori hermafrodite; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de bărbat; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică rezultată în urma excitațiilor produse de tubul polinic în curs de dezvoltare; ~patie (v. -patie), s. f., maladie care afectează exclusiv sexul masculin; ~pauză (v. -pauză), s. f., diminuare a activității genitale masculine de la o anumită vîrstă; ~petal (v. -petal), adj., (despre stamine), care prezintă filamente lățite; ~petalie (v. -petalie), s. f., transformare a staminelor în petale; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă activă a gametului mascul; ~pleogamie (v. pleo-, v. -gamie), s. f., poligamie la indivizii cu flori mascule și andromonoice; ~spor (v. -spor), s. m., 1. Spor mascul al criptogamelor vasculare. 2. Grăunte de polen; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange care conține androspori; ~sporogeneză (v. sporo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a microsporilor; ~stil (v. -stil), s. n., organ vegetal columnar; ~tip (v. -tip), s. n., exemplarul caracteristic mascul al speciei; ~tomie (v. -tomie), s. f., anatomie a omului; ~tropie (v. -tropie), s. f., predilecție a unor afecțiuni pentru sexul masculin; ~zom (v. -zom), s. m., cromozom prezent numai la gameții masculi.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANDROGÉN (< fr.; {s} gr. andr- „bărbat” + gennao „a naște”) adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine. 2. S. n. Hormon sexual masculin produs de testicule, corticosuprarenală și ovare. Stimulează dezvoltarea și apariția caracterelor sexuale secundare. Sunt utilizați în medicină și zootehnie (ex. testosteronul, androsteronul etc.).

Intrare: androgen (adj.)
androgen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • androgen
  • androgenul
  • androgenu‑
  • androge
  • androgena
plural
  • androgeni
  • androgenii
  • androgene
  • androgenele
genitiv-dativ singular
  • androgen
  • androgenului
  • androgene
  • androgenei
plural
  • androgeni
  • androgenilor
  • androgene
  • androgenelor
vocativ singular
plural
Intrare: androgen (hormon)
androgen2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • androgen
  • androgenul
  • androgenu‑
plural
  • androgeni
  • androgenii
genitiv-dativ singular
  • androgen
  • androgenului
plural
  • androgeni
  • androgenilor
vocativ singular
plural
Intrare: androgen (organ)
androgen3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • androgen
  • androgenul
  • androgenu‑
plural
  • androgene
  • androgenele
genitiv-dativ singular
  • androgen
  • androgenului
plural
  • androgene
  • androgenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

androgen, androgeadjectiv

  • 1. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 DETS
  • 2. limba franceză (Despre o femelă) Care produce numai descendenți masculi. MDN '00
etimologie:

androgen, androgenisubstantiv masculin

  • 1. Hormon care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. DN MDN '00 DETS
etimologie:

androgen, androgenesubstantiv neutru

  • 1. Organ care produce celule sexuale masculine genotipice. DETS
etimologie:
  • andro- + -gen dexonline

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.