11 definiții pentru androceu

androcéu sn [At: GRECESCU, FL. 12 / Pl: ~cee, -ceuri / E: fr androcée, androecie] (Bot) Totalitatea staminelor unei flori.

ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée.

ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée.

ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea stamineior unei flori. – Pl. și: androceuri.

ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Fr. androcée (< gr.).

androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée

androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée

ANDROCÉU s.n. Totalitatea staminelor unei flori. [< fr. androcée, cf. gr. aner – bărbat, oikia – casă].

ANDROCÉU s. n. totalitatea staminelor unei flori. (< fr. androcée)

ANDROCÉU ~e n. Totalitate a staminelor la o floare. /<fr. androcée

*androcéŭ n., pl. ee saŭ eĭe (vgr. anér, gen. andrós, mascul, și -ceŭ din gĭneceŭ). Bot. Totalitatea staminelor (organelor mascule) la florĭ.

Intrare: androceu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular androceu androceul
plural androcee androceele
genitiv-dativ singular androceu androceului
plural androcee androceelor
vocativ singular
plural