opțiuni

2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ancrasare sf [At: DA / Pl: ~sări / E: ancrasa] (D. motor, bujii) Îmbâcsire prin depunere de corpuri străine.

ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa.

ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa.

ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – După fr. encrassement.

ANCRASÁRE s.f. Depunere de praf de cărbune, de ulei ars etc. pe electrozii unei bujii, împiedicând astfel funcționarea ei. [< ancrasa].

ANCRASÁRE ~ări f. Depunere de praf, de ulei ars și de alte impurități pe detaliile unui sistem tehnic, împiedicând funcționarea lui normală. /v. a ancrasa

ancrasa vtr [At: DA / Pzi: ~sez / E: fr encrasser] (D. un motor, o bujie etc.) A (se) îmbâcsi, prin depunerea unor corpuri străine (praf de cărbune, ulei ars etc.), pe electrozii bujiei.

ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser.

ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.) care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser.

ANCRASÁ vb. I tr., refl. A (se) umple de grăsime, a deveni sau a face să devină gras; a (se) murdări. [< fr. encrasser].

ANCRASÁ vb. refl. 1. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcționarea normală. 2. (despre un tipar) a se îmbâcsi. (< fr. encrasser)

A ANCRASÁ pers. 3 ~eáză intranz. A se încărca cu reziduuri, cu praf etc. care împiedică funcționarea normală. /<fr. encarsser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasắrii; pl. ancrasắri

ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasării; pl. ancrasări

ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză

ancrasá vb., ind. prez. 3 sg. ancraseáză

ancrasa

Intrare: ancrasare
ancrasare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancrasare
  • ancrasarea
plural
  • ancrasări
  • ancrasările
genitiv-dativ singular
  • ancrasări
  • ancrasării
plural
  • ancrasări
  • ancrasărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ancrasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ancrasa
  • ancrasare
  • ancrasat
  • ancrasatu‑
  • ancrasând
  • ancrasându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • ancrasează
 (să)
  • ancraseze
  • ancrasa
  • ancrasă
  • ancrasase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • ancrasează
 (să)
  • ancraseze
  • ancrasau
  • ancrasară
  • ancrasaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ancrasare

  • 1. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi ancrasa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ancrasa

  • 1. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. (Despre un tipar) A se îmbâcsi.
    surse: MDN '00 sinonime: îmbâcsi

etimologie: