ancrasare sf [At: DA / Pl: ~sări / E: ancrasa] (D. motor, bujii) Îmbâcsire prin depunere de corpuri străine.

ANCRASARE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – După fr. encrassement.

ANCRASARE s.f. Depunere de praf de cărbune, de ulei ars etc. pe electrozii unei bujii, împiedicînd astfel funcționarea ei. [< ancrasa].

ANCRASARE ~ări f. Depunere de praf, de ulei ars și de alte impurități pe detaliile unui sistem tehnic, împiedicând funcționarea lui normală. /v. a ancrasa

ANCRASA, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser.

ancrasa vtr [At: DA / Pzi: ~sez / E: fr encrasser] (D. un motor, o bujie etc.) A (se) îmbâcsi, prin depunerea unor corpuri străine (praf de cărbune, ulei ars etc.), pe electrozii bujiei.

ANCRASA, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.) care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser.

ANCRASA vb. I tr., refl. A (se) umple de grăsime, a deveni sau a face să devină gras; a (se) murdări. [< fr. encrasser].

ANCRASA vb. refl. 1. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcționarea normală. 2. (despre un tipar) a se îmbâcsi. (< fr. encrasser)

A ANCRASA pers. 3 ~ează intranz. A se încărca cu reziduuri, cu praf etc. care împiedică funcționarea normală. /<fr. encarsser

ancrasare s. f., g.-d. art. ancrasării; pl. ancrasări

ancrasare s. f., g.-d. art. ancrasării; pl. ancrasări

ancrasare s. f., g.-d. art. ancrasării; pl. ancrasări

ancrasa (a ~) vb., ind. prez. 3 ancrasează, imperf. 3 pl. ancrasau; conj. prez. 3 să ancraseze

ancrasa (a ~) vb., ind. prez. 3 ancrasează

ancrasa vb., ind. prez. 3 sg. ancrasează

ancrasa