2 intrări

16 definiții

ancrasáre sf [At: DA / Pl: ~sări / E: ancrasa] (D. motor, bujii) Îmbâcsire prin depunere de corpuri străine.

ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa.

ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa.

ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – După fr. encrassement.

ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasắrii; pl. ancrasắri

ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasării; pl. ancrasări

ANCRASÁRE s.f. Depunere de praf de cărbune, de ulei ars etc. pe electrozii unei bujii, împiedicând astfel funcționarea ei. [< ancrasa].

ANCRASÁRE ~ări f. Depunere de praf, de ulei ars și de alte impurități pe detaliile unui sistem tehnic, împiedicând funcționarea lui normală. /v. a ancrasa

ancrasá vtr [At: DA / Pzi: -séz / E: fr encrasser] (D. un motor, o bujie etc.) A (se) îmbâcsi, prin depunerea unor corpuri străine (praf de cărbune, ulei ars etc.), pe electrozii bujiei.

ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser.

ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.) care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser.

ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză

ancrasá vb., ind. prez. 3 sg. ancraseáză

ANCRASÁ vb. I tr., refl. A (se) umple de grăsime, a deveni sau a face să devină gras; a (se) murdări. [< fr. encrasser].

ANCRASÁ vb. refl. 1. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcționarea normală. 2. (despre un tipar) a se îmbâcsi. (< fr. encrasser)

A ANCRASÁ pers. 3 ~eáză intranz. A se încărca cu reziduuri, cu praf etc. care împiedică funcționarea normală. /<fr. encarsser

Intrare: ancrasare
ancrasare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ancrasare ancrasarea
plural ancrasări ancrasările
genitiv-dativ singular ancrasări ancrasării
plural ancrasări ancrasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ancrasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ancrasa ancrasare ancrasat ancrasând singular plural
ancrasea ancrasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ancrasez (să) ancrasez ancrasam ancrasai ancrasasem
a II-a (tu) ancrasezi (să) ancrasezi ancrasai ancrasași ancrasaseși
a III-a (el, ea) ancrasea (să) ancraseze ancrasa ancrasă ancrasase
plural I (noi) ancrasăm (să) ancrasăm ancrasam ancrasarăm ancrasaserăm, ancrasasem*
a II-a (voi) ancrasați (să) ancrasați ancrasați ancrasarăți ancrasaserăți, ancrasaseți*
a III-a (ei, ele) ancrasea (să) ancraseze ancrasau ancrasa ancrasaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)