2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ancorare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: ancora] 1 Aruncare a ancorei. 2 Fixare.

ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora.

ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora.

ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a ancora; asigurarea unui vas, cu ajutorul ancorei, împotriva forței valurilor și a curenților; p. ext. oprire a unui vas care navighează. ♦ Fig. Fixare, legare (de o bază solidă). Pentru îndeplinirea muncii de construcție socialistă este neapărat nevoie de cadre noi... care să asigure și științei și artei o dezvoltare nestingherită prin ancorarea lor puternică de interesele poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 6/2.

ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a ancora.

ANCORÁRE s.f. Acțiunea de a ancora și rezultatul ei; ancoraj. [< ancora].

ancora vti [At: MACEDONSKI, O. I, 161 / Pzi: ~rez / E: ancoră] 1 A arunca ancora. 2 A opri (corabia, vasul etc.) într-un loc, aruncând ancora. 3 (Fig) A trage la... 4 A fixa bine (2). 5 (Fig) A aduce la realitate.

ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.

ANCORÁ, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.

ANCORÁ, ancorez, vb. I. Intranz. A lăsa ancora în apă pentru a asigura împotriva valurilor sau a curenților o navă care staționează; p. ext. a opri o navă sau (subiectul fiind nava) a se opri din plutire. Am ancorat de cinci zile și aștept. SEBASTIAN, T. 31. Corăbii și vapoare de-a lungul malurilor dormeau ancorate, priponite cu frînghii groase de sîrmă. BART, E. 126. Un fluierat pornește de la vapoarele ancorate în port. DUNĂREANU, CH. 84. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat. MACEDONSKI, O. I 161. ♦ Fig. A se fixa de o bază solidă. Pădurea rămînea să se zbată pe loc, ancorată în piatră și pămînt. DUMITRIU, N. 187.

ANCORÁ, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A lăsa ancora în apă pentru a asigura împotriva valurilor sau a curenților o navă care staționează; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.

ANCORÁ vb. I. 1. intr. A scufunda ancora în apă pentru a fixa o navă care staționează; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o bază solidă. [< it. ancorare].

ANCORÁ vb. I. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1). II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. III. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă. (< it. ancorare)

A ANCORÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de construcție) A fixa de pământ (sau de alt sistem tehnic) un element de construcție. /Din ancoră

*ancoréz v. intr. (it. ancorare, fr. ancrer). Arunc ancora, opresc corabia ancorînd. Fig. Mă opresc după oare-care umblet: a ancora într’un partid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancoráre s. f., g.-d. art. ancorắrii; pl. ancorắri

ancoráre s. f., g.-d. art. ancorării; pl. ancorări

ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză

ancorá vb., ind. prez. 1 sg. ancoréz, 3 sg. și pl. ancoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANCORÁRE s. (TEHN., MAR.) ancoraj. (~ unei nave.)

arată toate definițiile

Intrare: ancorare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancorare
  • ancorarea
plural
  • ancorări
  • ancorările
genitiv-dativ singular
  • ancorări
  • ancorării
plural
  • ancorări
  • ancorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ancora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ancora
  • ancorare
  • ancorat
  • ancoratu‑
  • ancorând
  • ancorându‑
singular plural
  • ancorea
  • ancorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ancorez
(să)
  • ancorez
  • ancoram
  • ancorai
  • ancorasem
a II-a (tu)
  • ancorezi
(să)
  • ancorezi
  • ancorai
  • ancorași
  • ancoraseși
a III-a (el, ea)
  • ancorea
(să)
  • ancoreze
  • ancora
  • ancoră
  • ancorase
plural I (noi)
  • ancorăm
(să)
  • ancorăm
  • ancoram
  • ancorarăm
  • ancoraserăm
  • ancorasem
a II-a (voi)
  • ancorați
(să)
  • ancorați
  • ancorați
  • ancorarăți
  • ancoraserăți
  • ancoraseți
a III-a (ei, ele)
  • ancorea
(să)
  • ancoreze
  • ancorau
  • ancora
  • ancoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ancorare

  • 1. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ancoraj
    • 1.1. figurat Fixare, legare (de o bază solidă).
      surse: DLRLC sinonime: fixare legare un exemplu
      exemple
      • Pentru îndeplinirea muncii de construcție socialistă este neapărat nevoie de cadre noi... care să asigure și științei și artei o dezvoltare nestingherită prin ancorarea lor puternică de interesele poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 6/2.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ancora
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ancora

  • 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Am ancorat de cinci zile și aștept. SEBASTIAN, T. 31.
      surse: DLRLC
    • Corăbii și vapoare de-a lungul malurilor dormeau ancorate, priponite cu frînghii groase de sîrmă. BART, E. 126.
      surse: DLRLC
    • Un fluierat pornește de la vapoarele ancorate în port. DUNĂREANU, CH. 84.
      surse: DLRLC
    • Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat. MACEDONSKI, O. I 161.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se opri, a ajunge (definitiv) undeva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) fixa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fixa un exemplu
      exemple
      • Pădurea rămînea să se zbată pe loc, ancorată în piatră și pămînt. DUMITRIU, N. 187.
        surse: DLRLC
  • 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN

etimologie: