14 definiții pentru ancoraj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ancoraj sn [At: IOANOVICI, TEHN. 351 / V: (rar) ~agiu (pl: ~agii) / Pl: ~e, ~uri / E: fr ancorage, it ancoraggio] 1 (Mar) Ancorare. 2 Spațiu sau loc pentru ancorare. 3 Taxă plătită pentru ancorare. 4 (Teh) Fixare a unei piese sau a unei construcții metalice (ori de lemn) pe o zidărie. 5 (Teh) Dispozitiv metalic pentru fixarea unui zid, a unui stâlp, a unui pilon, a pavajului etc. corectată

ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio).

ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio).

ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. După ancoraj, Penelopa sări... de pe scara vaporului în barcă. BART, E. 51. 2. (Concretizat) Sistem de cabluri, sfori etc., prin care se fixează un stîlp, o construcție înaltă etc. Ancorajul de la coșul de fier a slăbit. CĂLUGĂRU, O. P. 474.

ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancoră și dintr-o serie de piese care servesc la ancorarea ei. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Fr. ancrage (după ancoră).

ANCORÁJ s.n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancoră și dintr-o serie de piese care servesc pentru ancorare. ♦ Loc de ancorare. ♦ Sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. [Cf. it. ancoraggio, fr. ancrage].

ANCORÁJ s. n. 1. loc unde se ancorează. 2. ansamblu de piese pentru ancorare. 3. sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție. (< it. ancoraggio)

ANCORÁJ ~e n. 1) v. A ANCORA. 2) Ansamblu de obiecte (ancoră, lanț etc.) care servesc pentru ancorare. 3) Loc de ancorare. 4) Totalitate a cablurilor care fixează o construcție înaltă, un stâlp. /<fr. ancorage, it. ancoraggio

*ancorágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e și urĭ (it. ancoraggio, fr. ancrage). Loc de ancorat în port. Taxă plătită p. ancorare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancoráj s. n., pl. ancoráje

ancoráj s. n., pl. ancoráje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANCORAJ s. (TEHN., MAR.) ancorare. (~ unui element de construcție.)

Intrare: ancoraj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancoraj
  • ancorajul
  • ancoraju‑
plural
  • ancoraje
  • ancorajele
genitiv-dativ singular
  • ancoraj
  • ancorajului
plural
  • ancoraje
  • ancorajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ancoraj

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • După ancoraj, Penelopa sări... de pe scara vaporului în barcă. BART, E. 51.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc unde se ancorează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN
    • 3.1. Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Ancorajul de la coșul de fier a slăbit. CĂLUGĂRU, O. P. 474.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ancoră + sufix -aj (după limba franceză ancrage, limba italiană ancoraggio).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN