ancoráj sn [At: IOANOVICI, TEHN. 351 / V: (rar) -agiu (pl: -agii) / Pl: ~e, -uri / E: fr ancorage, it ancoraggio] 1 (Mar) Ancorare. 2 Spațiu sau loc pentru ancorare. 3 Taxă plătită pentru ancorare. 4 (Teh) Fixare a unei piese sau a unei construcții metalice (ori de lemn) pe o zidărie. 5 (Teh) Dispozitiv metalic pentru fixarea unui zid, a unui stâlp, a unui pilon, a pavajului etc.

ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio).

ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio).

ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. După ancoraj, Penelopa sări... de pe scara vaporului în barcă. BART, E. 51. 2. (Concretizat) Sistem de cabluri, sfori etc., prin care se fixează un stîlp, o construcție înaltă etc. Ancorajul de la coșul de fier a slăbit. CĂLUGĂRU, O. P. 474.

ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancoră și dintr-o serie de piese care servesc la ancorarea ei. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Fr. ancrage (după ancoră).

ancoráj s. n., pl. ancoráje

ancoráj s. n., pl. ancoráje

ANCORÁJ s. v. ancorare.

ANCORÁJ s.n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancoră și dintr-o serie de piese care servesc pentru ancorare. ♦ Loc de ancorare. ♦ Sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. [Cf. it. ancoraggio, fr. ancrage].

ANCORÁJ s. n. 1. loc unde se ancorează. 2. ansamblu de piese pentru ancorare. 3. sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție. (< it. ancoraggio)

ANCORÁJ ~e n. 1) v. A ANCORA. 2) Ansamblu de obiecte (ancoră, lanț etc.) care servesc pentru ancorare. 3) Loc de ancorare. 4) Totalitate a cablurilor care fixează o construcție înaltă, un stâlp. /<fr. ancorage, it. ancoraggio

*ancorágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e și urĭ (it. ancoraggio, fr. ancrage). Loc de ancorat în port. Taxă plătită p. ancorare.

ANCORAJ s. (TEHN., MAR.) ancorare. (~ unui element de construcție.)