anchilozat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: anchiloza] 1-2 Anchilozare (1-2).

anchilozat², ~ă smf, a [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 156, 1/3 / Pl: ~ați, ~e / E: anchiloza] 1-2 (Persoană) paralizată prin anchiloză. 3-4 (Fig) (Persoană) înțepenită prin rutină.

ANCHILOZAT, -Ă, anchilozați, -te, adj. Care este atins de anchiloză, care suferă de anchiloză. Mînă anchilozată. ♦ Fig. Sclav al rutinei, care a căpătat deprinderi de lucru mecanice. Astăzi literatura noastră satirică are menirea de a apăra și a consolida orînduirea existentă, de a extirpa din mijlocul societății noi, al orînduirii sociale înaintate, ceea ce e putred, anchilozat, sortit pieirii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 341, 3/2.

ANCHILOZAT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza.

anchiloza vtrp [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr ankyloser] 1-2 (Med) A (se) paraliza prin anchiloză. 3-4 (Fig) A (se) înțepeni prin rutină.

*ANCHILOZA (-ezez) I. vb. tr. 🩺 A produce o anchiloză. II. vb. refl. 1 A fi atins de anchiloză ¶ 2 fig. familiar A-și pierde vioiciunea, a decădea: i s’a anchilozat mintea [fr. ankyloser].

ANCHILOZA, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦ Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătînd deprinderi de lucru mecanice.

ANCHILOZA, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦ Fig. A căpăta deprinderi de lucru mecanice. – Fr. ankyloser.

ANCHILOZA vb. I. tr., refl. A căpăta, a fi atins de o anchiloză, a (se) înțepeni. ♦ (Fig.) A (se) înțepeni, a deveni greoi, mărginit, rutinat. [< fr. ankyloser].

ANCHILOZA vb. tr., refl. 1. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni. 2. (fig.) a deveni greoi. (< fr. ankyloser)

A SE ANCHILOZA mă ~ez intranz. 1) A se îmbolnăvi de anchiloză; a căpăta anchiloză. 2) fig. A pierde agerimea minții; a deveni rutinar. /<fr. ankyloser

A ANCHILOZA ~ez tranz. A face să se anchilozeze. /<fr. ankyloser

*anchilozéz v. tr. (d. anchiloză; fr. ankyloser). Cauzez o anchiloză, înțepenesc. V. refl. Genunchiu s’a anchilozat. Fig. Mă înțepenesc în acelașĭ fel de viață: societate anchilozată.

anchilozat adj. m., pl. anchilozați; f. anchilozată, pl. anchilozate

anchilozat adj. m., pl. anchilozați; f. anchilozată, pl. anchilozate

anchilozat adj. m., pl. anchilozați; f. sg. anchilozată, pl. anchilozate

anchiloza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anchilozez, 3 anchilozează; conj. prez. 1 sg. să anchilozez, 3 să anchilozeze

anchiloza (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozează

anchiloza vb., ind. prez. 1 sg. anchilozez, 3 sg. și pl. anchilozează

anchilozez.

ANCHILOZAT adj. (MED.) 1. înțepenit, prins. (Cu articulațiile ~.) 2. v. inert.

ANCHILOZAT adj. (MED.) 1. înțepenit, prins. (Cu articulațiile ~.) 2. inert, înțepenit, țeapăn. (Are o mînă ~.)

ANCHILOZA vb. (MED.) a se înțepeni, a se prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.)

ANCHILOZA vb. (MED.) a înțepeni, a prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.)