2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anchilozát2, smf, a [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 156, 1/3 / Pl: ~ați, -e / E: anchiloza] 1-2 (Persoană) paralizată prin anchiloză. 3-4 (Fig) (Persoană) înțepenită prin rutină.

anchilozát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: anchiloza] 1-2 Anchilozare (1-2).

ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza.

ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza.

ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. Care este atins de anchiloză, care suferă de anchiloză. Mînă anchilozată.Fig. Sclav al rutinei, care a căpătat deprinderi de lucru mecanice. Astăzi literatura noastră satirică are menirea de a apăra și a consolida orînduirea existentă, de a extirpa din mijlocul societății noi, al orînduirii sociale înaintate, ceea ce e putred, anchilozat, sortit pieirii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 341, 3/2.

ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza.

anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte

anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. sg. anchilozátă, pl. anchilozáte

ANCHILOZÁT adj. (MED.) 1. înțepenit, prins. (Cu articulațiile ~.) 2. v. inert.

anchilozá vtrp [At: DA / Pzi: -zez / E: fr ankyloser] 1-2 (Med) A (se) paraliza prin anchiloză. 3-4 (Fig) A (se) înțepeni prin rutină.

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser.

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser.

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦ Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătînd deprinderi de lucru mecanice.

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦ Fig. A căpăta deprinderi de lucru mecanice. – Fr. ankyloser.

anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză

anchilozá vb., ind. prez. 1 sg. anchilozéz, 3 sg. și pl. anchilozeáză

ANCHILOZÁ vb. (MED.) a se înțepeni, a se prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.)

ANCHILOZÁ vb. I. tr., refl. A căpăta, a fi atins de o anchiloză, a (se) înțepeni. ♦ (Fig.) A (se) înțepeni, a deveni greoi, mărginit, rutinat. [< fr. ankyloser].

ANCHILOZÁ vb. tr., refl. 1. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni. 2. (fig.) a deveni greoi. (< fr. ankyloser)

A SE ANCHILOZÁ mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi de anchiloză; a căpăta anchiloză. 2) fig. A pierde agerimea minții; a deveni rutinar. /<fr. ankyloser

Intrare: anchilozat
anchilozat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anchilozat anchilozatul anchiloza anchilozata
plural anchilozați anchilozații anchilozate anchilozatele
genitiv-dativ singular anchilozat anchilozatului anchilozate anchilozatei
plural anchilozați anchilozaților anchilozate anchilozatelor
vocativ singular
plural
Intrare: anchiloza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anchiloza anchilozare anchilozat anchilozând singular plural
anchilozea anchilozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anchilozez (să) anchilozez anchilozam anchilozai anchilozasem
a II-a (tu) anchilozezi (să) anchilozezi anchilozai anchilozași anchilozaseși
a III-a (el, ea) anchilozea (să) anchilozeze anchiloza anchiloză anchilozase
plural I (noi) anchilozăm (să) anchilozăm anchilozam anchilozarăm anchilozaserăm, anchilozasem*
a II-a (voi) anchilozați (să) anchilozați anchilozați anchilozarăți anchilozaserăți, anchilozaseți*
a III-a (ei, ele) anchilozea (să) anchilozeze anchilozau anchiloza anchilozaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)